11 definiții pentru alpinism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alpinísm sns [At: DA / E: fr alpinisme] 1 Ramură sportivă, practicată, de obicei, în grup, constând în ascensiuni pe munți înalți, prin locuri greu accesibile. 2 (Îe) A face ~ A practica alpinismul.

ALPINÍSM s. n. Ramură sportivă care cuprinde ascensiunile în munți, în special escaladarea părților greu accesibile ale acestora. – Din fr. alpinisme.

ALPINÍSM s. n. Ramură sportivă care cuprinde ascensiunile în munți, în special escaladarea părților greu accesibile ale acestora. – Din fr. alpinisme.

ALPINÍSM s. n. Sport în care, cu ajutorul unei tehnici speciale, se execută ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile.

ALPINÍSM s. n. Sport în care, cu ajutorul unei tehnici speciale, se execută ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. – Fr. alpinisme.

ALPINÍSM s.n. Sport constând în ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. [Cf. fr. alpinisme, it. alpinismo].

ALPINÍSM s. n. sport în ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. (< fr. alpinisme)

ALPINÍSM n. Sport constând în ascensiunea pe culmi muntoase greu accesibile. /<fr. alpinisme

*alpinizm n., pl. e. Gustu exercițiilor orĭ studiilor de munte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: alpinism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alpinism
  • alpinismul
  • alpinismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • alpinism
  • alpinismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alpinism

  • 1. Ramură sportivă care cuprinde ascensiunile în munți, în special escaladarea părților greu accesibile ale acestora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: