alpin, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 49 / Pl: ~i, ~e / E: fr alpin] 1-6 Care (trăiește sau) se găsește (în Alpi ori) în munți înalți sau (în creierul munților) Si: alpic (1-6). 7 Care aparține munților Alpi. 8-9 Caracteristic munților Alpi sau regiunilor muntoase înalte. 10-11 Referitor la munții Alpi sau la regiunile muntoase înalte.

*ALPIN adj. 1 Ce se găsește, ce crește în Alpi ¶ 2 Ce este caracteristic regiunilor muntoase înalte: vegetațiune ~ [fr.].

ALPIN, -Ă, alpini, -e, adj. Caracteristic munților Alpi; care se găsește, trăiește sau crește în regiunile muntoase înalte. Pășuni alpine.

ALPIN, -Ă, alpini, -e, adj. Caracteristic munților Alpi sau, p. ext., regiunilor muntoase înalte. – Fr. alpin (lat. lit. alpinus).

ALPIN, -Ă adj. Caracteristic munților Alpi. ♦ (P. ext.) Care se află, trăiește în regiunile muntoase înalte; alpestru. [Pl. -ni, -ne. / < fr. alpin, it. alpino, cf. Alpi – munți în Europa].

ALPIN, -Ă adj. caracteristic munților Alpi. ◊ (p. ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru. (< fr. alpin, lat. alpinus)

ALPIN ~ă (~i, ~e) Care ține de munții Alpi și de regiunile muntoase înalte. Pășuni ~e. Sport ~. /<fr. alpin, lat. alpinus

alpin a. care se află pe Alpi sau pe munți înalți: plante alpine.

*alpín, -ă adj. (lat. alpinas). Care trăĭește saŭ crește pe Alpĭ saŭ pe alțĭ munțĭ înalțĭ: vînătorĭ alpinĭ.

alpin adj. m., pl. alpini; f. alpină, pl. alpine

alpin adj. m., pl. alpini; f. alpină, pl. alpine

alpin adj. m., pl. alpini; f. sg. alpină, pl. alpine

CINGHÍȚA ALPÍNĂ s. f. Pasăre mică (c. 18 cm), de cîrd, bună zburătoare, călătoare, din ordinul paseriformelor, oaspete de iarnă în România în zonele alpine, cu capul cenușiu și restul penajului cafeniu-cenușiu deschis (Montifringilla nivalis).

Agrostis alpina Scop. Specie care înflorește vara-toamna. Paniculă întinsă, rară, spiculețe negre-violete, cu pedunculi pubes- cenți. Frunze (cca 1 mm lățime) gri-verzi, rigide. Tulpină glabră, erectă, înaltă pînă la 0,30 m. Formează covoare.

Alchemilla alpina L. Specie care înflorește vara. Frunze înguste, de 7 ori crestate, pe partea superioară glabre, verzi-închis, lucioase, pe cea inferioară pubescente, argintii, în semirozete, numai cîteva pe tulpină.

Anemone alpina L. (syn. Pulsatilla alpina Schrank). Specie care înflorește vara. Flori singulare (6 foliole întinse, eliptice), în interior albe, în afară violete, păroase, stamine galbene. Frunze dublu-penat-compuse, cu peri scurți, cele ale involucrului și lung-păroase, celelalte. Plantă înaltă pînă la 0,30 m, erbacee, perenă.

Aquilegia alpina L. Specie care înflorește vara. Flori (sepale lat-ovate, pintenul petalelor la fel de lung ca petalele, stamine numeroase, stil 5-8 mm lungime) îndreptate în jos, albastre-azur, rar albe sau roșii- pal. Frunze pețiolate, dublu-trifoliate. înaltă pînă la 35 cm.

Arabis alpina L. Specie care înflorește primăvara. Flori albe, în racem dens, apoi alungit. Frunzele tulpinale verzi, lunguieț-lanceolate, cele de la bază cordiformei slab-dentate. Plantă înaltă pînă la 2-5 cm, gri-pubescentă, tufoasă. Păstaie erect-îndepărtată.

Arnica alpina Olin (syn. A. angustifolia Vahl). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori galbene, în capitule solitare sau cîte 3. Foliolele involucrului lanceolate, aspru-pubescente. Frunzele rozetei pe sol, sesile, lanceolate, nedentate, pubescente, cele tulpinale îngust-lanceolate, de asemenea sesile, opuse. Tulpină (cca 25 cm înălțime) erbacee, aspru-pubescentă, neramificată.

Cephalaria alpina (L.) Schrad. (syn. Scabiosa alpina L.). Specie care înflorește vara. Flori albe-gălbui, sepale ovale cu vîrf ascuțit, pubescente, dispuse în capitule florale lung-pedunculate. Frunze pubescente, cele bazale eliptice, dentate, pețiolate, cele tulpinale penate, foliolele lat-lanceolate, dentate. Tulpina (cca 1 m înălțime) rotundă, pubescentă, puțin ramificată.

Cicerbita alpina (L.) Wallr. [syn. Mulgedium alpinum (L.) Less.; Sonchus alpinus L.]. Specie ce înflorește vara. Flori albastre (cele radiale lunguieț-cuneiforme, franjurate pe margini, caliciul verde-maro, cu peri glanduloși, sepale lanceolate) în calatidii reunite în raceme simple sau mari, compuse, glanduloase. Papus maro. Tulpină (cca 2,10 m înălțime) aspru-păroasă la bază, erectă, rotundă, fistuloasă, neramificată, glanduloasă. Frunze penat-lobate la bază, dentate pe margini, cu 3 lobi mari, terminali, pe partea inferioară verzi-albăstrui, glabre sau puțin pubescente.

Clematis alpina (L.) Mill. (syn. Atragene alpina L.), « Curpen de munte ». Specie ce înflorește vara. Flori (4 sepale petaloide, la exterior păroase) liliachii, albe, albastre, violacee, mari (cca 5,5 cm diametru, campanulate, lung-pedunculate, solitare. Frunze de 2 ori trifoliate, cu foliole de 2,5 cm lungime, ovat-lanceolate, adînc-serate, acuminate, pe dos slab-pubescente. Arbust cu tulpină urcătoare (cca 2,5 m înălțime), ramificată, noduroasă. Cârpele ovale, păroase.

Homogyne alpina (L.) Cass. Specie mică, erbacee, perenă, cca 30 cm înălțime. Înflorește primăvara-vara. Flori roșii-sîngerii, așezate în capitule cilindrice, singulare, terminal pe tulpină; cele marginale femele, cele centrale tubuloase, hermafrodite. Foliolele involucrului liniare, la bază pubescente, în rest glabre, cu vîrful ascuțit, purpur. Frunzele bazilare cordat-reniforme, lung-pețiolate, cu margini crenate, pieloase, verzi, glabre, cu excepția nervurilor de pe spate, care sînt pubescente. Tulpină simplă, păroasă spre vîrf, înaltă de cca 25 cm, maronie, cu 1-2 frunze în formă de solzi.

Hutchinsia alpina (Torner) R. Br. Specie care înflorește vara. Flori mici, albe, corolă cu petalele de două ori mai lungi decît caliciul, dispuse, într-un racem, la vîrful tulpinii. Frunze adînc-penat-sectate. Plantă mică, erbacee-perenă, cespitoasă, cu tulpina simplă, nudă. Fructe mici, silicule alungite.

Pinguicula alpina L. Specie care înflorește in mai-iul. Flori singulare pe un peduncul care pornește de la baza plantei, albe în interior cu 2 dungi galbene, pubescente, cu un pinten cuneiform mai scurt decît tubul floral gros, portocaliu sau verzui. Plantă mică, perenă, erbacee, cu rizom scurt. Frunze dispuse în rozete la baza plantei, alungit-eliptice, vîscoase, prevăzute cu glande. Fruct, capsulă acuminată, cca 1 cm lungime.

Poa alpina L. Specie care înflorește primăvara-vara. Spiculețe cu 4-10 flori, pubescente. Florile, deseori, se transformă în muguri fertili. Ramurile paniculei singulare, rar cîte 2-3. Frunzele tulpinale liniare cu vîrf ascuțit, uneori cu margini membranoase, cele bazilare lat-liniare, formează un buchet dens. Tulpină de 35-55 cm înălțime.

Roscoea alpina Royle. Specie care înflorește în iun.-aug. Tub floral verde, petale purpur, label adînc-crestat, dispuse 1-2, într-o inflorescență sesilă. Plantă de cca 25 cm înălțime. Frunze mai mult sau mai puțin în rozetă, lanceolate sau liniar-lanceolate, 13 cm lungime.

Satureja alpina (L.) Scheele [syn. Calamintha alpina (L.) Lam.]. Specie care înflorește vara-toamna. Flori violete, far roz, grupate pînă la 6 in axa frunzei și terminale, caliciul, foarte pubescent, cilindric, curbat. Frunze opuse, ovate, crenate. Tulpină pînă la 20 cm înălțime, lemnificată. la bază, pubescentă, erectă sau pe. sol.

Scutellaria alpina L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori violete dispuse în spice, labiul inferior alb. Plantă erbacee, perenă, pînă la 60 m înălțime, tulpină dreaptă și ramificată, slab-pubescentă sau glandulos-pubescentă. Rezistă iama.

Soldanella alpina L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albastre-violete, rar albe, campanulate (antere roșii-purpur), 2-4, dispuse pendente în vîrful pedunculului. Frunze groase, verzi-închis, rotund-reniforme, glabre, nedentate, nervuri proeminente pe partea superioară a frunzei. Plantă erbacee, înaltă pînă la 15 cm, perenă.

Stachys alpina L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori violete-maro, așezate în glomerule, într-un spic alungit-eliptic, terminal pe tulpină; caliciul, cu 5 dinți de aceeași mărime, pubescent, are jumătate din lungimea tubului floral; corola bilabiată, labiul superior alungit-eliptic-ovat, este mare, cel inferior mic, cu lobi rotunjiți. Plantă erbacee, rizom puțin tîrîtor, pînă la 0,30 m înălțime, pubescentă, 4-unghiulară. Frunze lipsite de stipele, ovat-lunguiețe, crenate său serate, pe partea superioară verzi-închis, pe cea inferioară verzi-deschis, pubescente, pețiolate.

Utricularia alpina L. (syn. U. montana Jacq). Specie care înflorește în iun.-aug. Flori (pinten cu vîrf ascuțit, apropiat de buza inferioară) albe, în interior, la bază, galbene, pe pedunculi viguroși, pînă la 4. Frunze pețiolate (pînă la 15 cm lungime și 5 cm lățime) ovat-lanceolate, groase, întregi. Plantă epifită, carnivoră, cu lăstari lungi, ramificați, care se înfig în suport, unde formează protuberanțe bulboase, adevărate rezervoare de apă. În vîrful ramificațiilor poartă vezicule membranoase cu care captează viețuitoare mici.

Viscaria alpina (L.) G. Don (syn. Lychnis alpina L.). Specie care înflorește vara. Flori roșii-deschis cu diametrul de 1 cm, petale crestate cu 2 coronule la bază. Frunze lanceolate, cele radicale așezate în rozetă. Plantă pînă la 12 cm înălțime, tulpină simplă, glabră sau cu peri scurți, nu este lipicioasă.

Woodsia alpina (Bolton) Gray [syn. W. hyperborea (L.) R. Br.]. Specie cu frunze în verticil, îngust-ianceolate, scurt-pețiolate, cu lacinii moi, ovat-cordiforme.

ALPIN adj. (GEOGR.) (livr.) alpestru. (Vegetație ~.)

ALPIN adj. (GEOGR.) (livr.) alpestru. (Vegetație ~.)