alpín, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 49 / Pl: ~i, ~e / E: fr alpin] 1-6 Care (trăiește sau) se găsește (în Alpi ori) în munți înalți sau (în creierul munților) Si: alpic (1-6). 7 Care aparține munților Alpi. 8-9 Caracteristic munților Alpi sau regiunilor muntoase înalte. 10-11 Referitor la munții Alpi sau la regiunile muntoase înalte.

ALPÍN, -Ă, alpini, -e, adj. Caracteristic munților Alpi; care se găsește, trăiește sau crește în regiunile muntoase înalte. Pășuni alpine.

ALPÍN, -Ă, alpini, -e, adj. Caracteristic munților Alpi sau, p. ext., regiunilor muntoase înalte. – Fr. alpin (lat. lit. alpinus).

ALPÍN, -Ă adj. Caracteristic munților Alpi. ♦ (P. ext.) Care se află, trăiește în regiunile muntoase înalte; alpestru. [Pl. -ni, -ne. / < fr. alpin, it. alpino, cf. Alpi – munți în Europa].

ALPÍN, -Ă adj. caracteristic munților Alpi. ◊ (p. ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru. (< fr. alpin, lat. alpinus)

ALPÍN ~ă (~i, ~e) Care ține de munții Alpi și de regiunile muntoase înalte. Pășuni ~e. Sport ~. /<fr. alpin, lat. alpinus

alpin a. care se află pe Alpi sau pe munți înalți: plante alpine.

*alpín, -ă adj. (lat. alpinas). Care trăĭește saŭ crește pe Alpĭ saŭ pe alțĭ munțĭ înalțĭ: vînătorĭ alpinĭ.

alpín adj. m., pl. alpíni; f. alpínă, pl. alpíne

alpín adj. m., pl. alpíni; f. sg. alpină, pl. alpíne

ALPÍN adj. (GEOGR.) (livr.) alpestru. (Vegetație ~.)

ALPIN adj. (GEOGR.) (livr.) alpestru. (Vegetație ~.)

CINGHÍȚA ALPÍNĂ s. f. Pasăre mică (c. 18 cm), de cîrd, bună zburătoare, călătoare, din ordinul paseriformelor, oaspete de iarnă în România în zonele alpine, cu capul cenușiu și restul penajului cafeniu-cenușiu deschis (Montifringilla nivalis).

Agrostis alpina Scop. Specie care înflorește vara-toamna. Paniculă întinsă, rară, spiculețe negre-violete, cu pedunculi pubes- cenți. Frunze (cca 1 mm lățime) gri-verzi, rigide. Tulpină glabră, erectă, înaltă pînă la 0,30 m. Formează covoare.

Alchemilla alpina L. Specie care înflorește vara. Frunze înguste, de 7 ori crestate, pe partea superioară glabre, verzi-închis, lucioase, pe cea inferioară pubescente, argintii, în semirozete, numai cîteva pe tulpină.

Anemone alpina L. (syn. Pulsatilla alpina Schrank). Specie care înflorește vara. Flori singulare (6 foliole întinse, eliptice), în interior albe, în afară violete, păroase, stamine galbene. Frunze dublu-penat-compuse, cu peri scurți, cele ale involucrului și lung-păroase, celelalte. Plantă înaltă pînă la 0,30 m, erbacee, perenă.

Aquilegia alpina L. Specie care înflorește vara. Flori (sepale lat-ovate, pintenul petalelor la fel de lung ca petalele, stamine numeroase, stil 5-8 mm lungime) îndreptate în jos, albastre-azur, rar albe sau roșii- pal. Frunze pețiolate, dublu-trifoliate. înaltă pînă la 35 cm.

Arabis alpina L. Specie care înflorește primăvara. Flori albe, în racem dens, apoi alungit. Frunzele tulpinale verzi, lunguieț-lanceolate, cele de la bază cordiformei slab-dentate. Plantă înaltă pînă la 2-5 cm, gri-pubescentă, tufoasă. Păstaie erect-îndepărtată.

Arnica alpina Olin (syn. A. angustifolia Vahl). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori galbene, în capitule solitare sau cîte 3. Foliolele involucrului lanceolate, aspru-pubescente. Frunzele rozetei pe sol, sesile, lanceolate, nedentate, pubescente, cele tulpinale îngust-lanceolate, de asemenea sesile, opuse. Tulpină (cca 25 cm înălțime) erbacee, aspru-pubescentă, neramificată.