2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

alpacá1 sfs [At: DA / V: -agá / E: fr alpaca] 1 Animal rumegător din familia lamelor, cu lână mătăsoasă, lungă și foarte subțire, de culoare albă, uneori neagră care trăiește în America de Sud (Lama pacos). 2 Stofa fină din lâna de alpaca1 (1).

alpacá2 sfs [At: DA / V: -agá / E: ger Alpaka] Aliaj inoxidabil de nichel, cupru și zinc, care (argintat) servește la fabricarea tacâmurilor de masă, a instrumentelor medicale și optice etc. Si: alfenid.

ALPACÁ1, alpacale, s. f. 1. Animal rumegător cu lână fină, lungă și subțire, care trăiește în America de Sud (Lama pacos). 2. Stofă fină fabricată din lâna acestui animal. – Din fr. alpaga, alpaca.

ALPACÁ2, (2) alpacale, s. f. 1. Aliaj inoxidabil de nichel, cupru și zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, instrumentelor medicale etc. 2. Obiect fabricat din alpaca (1). – Din germ. Alpaka.

ALPACÁ1 s. f. Animal rumegător cu lână fină, lungă și subțire, care trăiește în America de Sud (Lama pacos). ♦ Stofă fină fabricată din lâna acestui animal. – Din fr. alpaga, alpaca.

ALPACÁ2 s. f. Aliaj inoxidabil de nichel, cupru și zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, instrumentelor medicale etc. – Din germ. Alpaka.

ALPACÁ1 s. f. 1. Animal rumegător cu lînă lungă șl foarte subțire, de culoare albă, uneori neagră; trăiește în America de sud (Lama pacos). 2. Stofă fină din lîna acestui animal.

ALPACÁ2 s. f. Aliaj inoxidabil de nichel, cupru și zinc, care servește la fabricarea tacîmurilor de masă, a instrumentelor medicale și optice etc.

ALPACÁ1 s. f. Animal rumegător cu lână lungă și subțire, care trăiește în America de Sud (Lama pacos). ♦ Stofă fină din lâna acestui animal. – Fr. alpaga.

ALPACÁ2 s. f. Aliaj de nichel, cupru și zinc. – Germ. Alpaka.

alpacá1 (aliaj, țesătură) s. f., art. alpacáua, g.-d. alpacále, art. alpacálei

alpacá2 (animal) s. f., art. alpacáua, g.-d. art. alpacálei; pl. alpacále, art. alpacálele

alpacá (animal, aliaj, țesătură) s. f., art. alpacáua, g.-d. art. alpacálei; (animale) pl. alpacále

ALPACÁ s. (TEHN.) (livr.) argentan.

ALPACÁ1 s.f. 1. Animal rumegător cu lână lungă și mătăsoasă, care trăiește în America de Sud. 2. Stofă fină din lâna acestui animal. [Acc. și alpáca, pl. -ale, var. alpaga s.f. / cf. fr. alpaca, alpaga < cuv. indigen american].

ALPACÁ2 s.f. Aliaj inoxidabil de cupru, nichel și zinc, întrebuințat la fabricarea tacâmurilor, a instrumentelor medicale, optice etc.; argentan. [< germ. Alpaka].

ALPACÁ2 s. f. aliaj inoxidabil de cupru, nichel și zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, a instrumentelor medicale etc.; argentan. (< germ. Alpaka)

ALPACÁ1 s. f. mamifer erbivor, domesticit, înrudit cu cămila, cu lâna lungă și mătăsoasă, din America de Sud. ◊ stofă fină din lâna acestuia. (< fr., sp. alpaca)

ALPACÁ1 f. Aliaj inoxidabil de cupru, nichel și zinc, din care se fac diferite obiecte (tacâmuri, instrumente medicale, optice etc.). [G.-D. alpacalei] /<germ. Alpaka

ALPACÁ2 ~le f. 1) Mamifer rumegător din America de Sud, cu lână lungă și fină, de culoare albă sau neagră. 2) Stofă din lâna acestui animal. [Art. alpacaua; G.-D. alpacalei] /<fr. alpaca, alpaga

Intrare: alpaca
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alpaca alpacaua
plural alpacale alpacalele
genitiv-dativ singular alpacale alpacalei
plural alpacale alpacalelor
vocativ singular
plural
Intrare: alpacă
alpacă
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alpa alpaca
plural alpace alpacele
genitiv-dativ singular alpace alpacei
plural alpace alpacelor
vocativ singular
plural