4 definiții pentru alonim

aloním s. n., adj. m., pl. aloními; f. sg. alonímă, pl. aloníme

ALONÍM s.m. (Liv.) Cel care semnează o lucrare cu numele altuia. // adj. (despre lucrări) Semnat cu numele altuia. [< fr. allonyme, engl. allonym, cf. gr. allos – altul, onyma – nume].

ALONÍM I. s. n. nume cunoscut (al altei persoane) cu care cineva semnează o lucrare. II. adj. (despre lucrări) semnat cu numele altuia. (< engl. allonym)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AL-, v. ALO-.~autogamie (v. auto-, v. -gamie), s. f., posibilitatea unui organism de a se reproduce sexuat prin autogamie sau alogamie; ~ergie (v. -ergie), s. f., creștere patologică a reactivității organismului față de un agent microbian sau mecanic; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., anomalie de colorație a irisului; ~onim (v. -onim), adj., s. m., 1. adj., Semnat cu numele altuia. 2. s. m., Persoană care semnează o lucrare cu numele altuia.

Intrare: alonim
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alonim alonimul aloni alonima
plural alonimi alonimii alonime alonimele
genitiv-dativ singular alonim alonimului alonime alonimei
plural alonimi alonimilor alonime alonimelor
vocativ singular
plural
alonim
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alonim alonimul
plural alonimi alonimii
genitiv-dativ singular alonim alonimului
plural alonimi alonimilor
vocativ singular
plural