16 definiții pentru alocație alocațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (concr.) sumă de bani, cantitate de bunuri care se alocă. ♦ Indemnizație acordată de stat, în anumite condiții, unei persoane; ajutor în bani. – Din fr. allocation.

alocație sf [At: CADE / V: (înv) ~iune (pl: ~ni) / Pl: ~ii / E: fr allocation] 1 Alocare. 2-3 (Ccr) Sumă (sau cantitate de materiale) alocată. 4 Indemnizație acordată de stat, în anumite condiții, unei persoane. corectată

ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (concr.) sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un anumit scop. ♦ Indemnizație acordată de stat, în anumite condiții, unei anumite persoane. – Din fr. allocation.

ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un scop anumit; alocare. An de an statul democrat-popular sporește alocațiile pentru asigurările sociale, pentru construirea de școli, cămine, creșe, spitale, locuințe muncitorești etc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2598. ♦ Ajutor în bani. Această asigurare cuprinde... alocație pentru perioada însărcinării și a nașterii. SAHIA, U.R.S.S. 109. – Pronunțat: -ți-e.

ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (concr.) sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un anumit scop. ♦ Ajutor în bani. – Fr. allocation.

ALOCÁȚIE s.f. Alocare; (Concr.) Sumă de bani destinată (de stat sau de o instituție) pentru un anumit scop. ♦ Ajutor în bani. [Gen. -iei, var. alocațiune s.f. / cf. fr. allocation].

ALOCÁȚIE s. f. alocare; sumă prevăzută și destinată realizării unui anumit scop. ◊ indemnizație alocată de stat cuiva. (< fr. allocation, lat. allocatio)

ALOCÁȚIE ~i f. 1) Sumă de bani alocată de către stat sau de către o instituție pentru un scop anumit. 2) Ajutor în bani acordat unei persoane în anumite condiții. ~ de invaliditate. [G.-D. alocației; Sil. ți-e] /<fr. allocation

alocațiune sf vz alocație

ALOCAȚIÚNE s.f. v. alocație.

*alocațiune f. (d. aloc; fr. allocation). Acțiunea de a aloca. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alocáție (-ți-e) s. f., art. alocáția (-ți-a), g.-d. art. alocáției; pl. alocáții, art. alocáțiile (-ți-i-)

alocáție s. f. → locație


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALOCÁȚIE s. v. alocare.

ALOCAȚIE s. alocare. (~ de la buget.)

Intrare: alocație
alocație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alocație
  • alocația
plural
  • alocații
  • alocațiile
genitiv-dativ singular
  • alocații
  • alocației
plural
  • alocații
  • alocațiilor
vocativ singular
plural
alocațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alocațiune
  • alocațiunea
plural
  • alocațiuni
  • alocațiunile
genitiv-dativ singular
  • alocațiuni
  • alocațiunii
plural
  • alocațiuni
  • alocațiunilor
vocativ singular
plural

alocație alocațiune

  • surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. concretizat Sumă de bani, cantitate de bunuri care se alocă.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • An de an statul democrat-popular sporește alocațiile pentru asigurările sociale, pentru construirea de școli, cămine, creșe, spitale, locuințe muncitorești etc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2598.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Indemnizație acordată de stat, în anumite condiții, unei persoane; ajutor în bani.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Această asigurare cuprinde... alocație pentru perioada însărcinării și a nașterii. SAHIA, U.R.S.S. 109.
        surse: DLRLC

etimologie: