4 definiții pentru alnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
alnic, ~ă a [At: PALIA (1581), ap. TDRG / Pl: ~ici, ~ice / E: mg álnok] (Trs; înv) Viclean.
ALNIC adj. (Criș, Trans. SV) Viclean. Că nu-s alnic, ce viez derept. VCC, 35. Alnice oi, a păgubiturii de vecu veți fi feciori. MISC. SEC. XVII, 78v; cf. VCC, 13; VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII. apud TEW. ♢ (Substantival) Deade-mă cel putearnic Dumnăzău în mînule alnicilor și hicleanilor. MOL. 1695, 53v. Etimologie: magh. álnok. Vezi și alnicie. Cf. amăgelnic, amăgeu, balamut, celarnic, celuitor, hamiș, hîtru (2), înceluitor, marghiol, măiestreț, opăcitor, șugubăț (2), șuvealnic, telpiz.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
álnic, -ă adj. (ung. álnok, după alte adj. în -nic. L. V. Pînditor, viclean.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
alnic (alnică), adj. – (Înv., Trans.) Înșelător, viclean. Sb. jalnik (Drăganu, Dacor., VI, 246). Înainte, DAR indicase mag. álnok, al cărui fonetism nu este satisfăcător.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |