3 definiții pentru alnic

álnic (álnică), adj. – (Înv., Trans.) Înșelător, viclean. Sb. jalnik (Drăganu, Dacor., VI, 246). Înainte, DAR indicase mag. álnok, al cărui fonetism nu este satisfăcător.

álnic, -ă adj. (ung. álnok, după alte adj. în -nic. L. V. Pînditor, viclean.

áInic, ~ă a [At: PALIA (1581), ap. TDRG / Pl: ~ici, -ice / E: mg álnok] (Trs; înv) Viclean.

Intrare: alnic
alnic
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alnic alnicul alnică alnica
plural alnici alnicii alnice alnicele
genitiv-dativ singular alnic alnicului alnice alnicei
plural alnici alnicilor alnice alnicelor
vocativ singular
plural