8 definiții pentru almar armar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
almar[1] sn vz armar
- Acest cuvânt-titlu nu este menționat ca variantă pentru armar la definiția acestuia din același dicționar (MDA2). — Ladislau Strifler
ALMÁR, almare, s. n. (Reg.) Dulap în care se păstrează alimente, vase sau haine. – Din magh. almáriom.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALMÁR, almare, s. n. (Reg.) Dulap în care se păstrează alimente, vase sau haine. – Din magh. almáriom.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALMÁR, almare și almaruri, s. n. (Transilv.) Dulap. – Variantă: armár s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALMÁR, almare, s. n. (Reg.) Dulap de ținut alimente. – Magh. almáriom.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARMÁR s. n. v. almar.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
almár (reg.) s. n., pl. almáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
almár s. n., pl. almáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
almár (almáre), s. n. – Dulap. – Var. almariu, armar(iu). Istr. armor. Lat. armarium, poate direct în var. (Pușcariu 66; REW 625; DAR); cf. vegl. armar, it. armadio, v. fr. almaire, armaire (› fr. armoire). Din lat. s-a transmis aproape tuturor limbilor europene, cf. germ. Almer, ngr. ἀρμάρι, alb. armar (probabil din it.), cr. ormar, orman (de unde, în Banat, orman „dulap”), mag. almáriom, ceh. (j)almara, pol. almarya. În rom., în forma almar, provine probabil din slov. almara (cf. Berneker 30) sau din mag. (Hasdeu 904; Domaschke 130; Gáldi, Dict., 102). A fost întărit în parte de contactul cu fr. armoire › rom. armuar. Cu formele sale anterioare este pop. numai în Trans. și Banat.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DLRLC | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||