2 intrări
26 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ALINTÁT, -Ă, alintați, -te, adj. Care este răsfățat, răzgâiat. – V. alinta.
ALINTÁT, -Ă, alintați, -te, adj. Care este răsfățat, răzgâiat. – V. alinta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
alintat2, ~ă a [At: EMINESCU, P. 12/ Pl: ~ați, ~e / E: alinta] 1 (Înv) Alinat2 (1). Dezmierdat2. 3 (Prt) Răzgâiat2. 4 Răsfățat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alintát1 sn [At: DA / E: alinta] 1-4 Alintare (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALINTÁT, -Ă, alintați, -te, adj. Răsfățat, răzgîiat. O fată alintată și leneșă. CREANGĂ, P. 292. Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rău și alintat. EMINESCU, O. I 108. Auzi, coșcoge calindroiu? Doamne! că alintat ai mai fost!... ALECSANDRI, T. I 136.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALINTÁT, -Ă, alintați, -te, adj. Răsfățat, răzgâiat. – V. alinta.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALINTÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (mai ales despre copii) Care este răsfățat; care este tratat cu tandrețe exagerată; căruia i se satisfac orice capricii. /v. a alinta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alintat a. Mold. răsgăiat, cocolit: (Cupidon) mult e rău și alintat EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
alintát, -ă adj. Răsfățat: copil alintat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALINTÁ, alint, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mângâia. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfăța, a (se) răzgâia. – Lat. *allentare (< lentus „moale, flexibil”).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
alintá1 v [At: DOSOFTEI, V. S. 3/32 / Pzi: alint, (rar) -téz / E: lat *allentare] 1-2 vtr (Înv) A (se) alina (1). 3 vt A dezmierda. 4-5 vtr (Prt) A (se) râzgâia. 6-7 vtr A (se) răsfăța. 8 vr A fi mofturos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alintá2 v [At: PAȘCA, GL. / Pzi: alint / E: nct] (Reg) A șchiopăta ușor Cf alina, alicni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALINTÁ, alínt, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mângâia. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfăța, a (se) răzgâia. – Lat. *allentare (< lentus „moale, flexibil”).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALINTÁ, alínt, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mîngîia. (Fig.) Pămîntul mă alintă C-un foșnet lung de grîne cu bobul sănătos. JEBELEANU, în POEZ. N. 393. ◊ Refl. Fig. Moș Toader tot mergea, alintîndu-se mereu cu gîndul [că va găsi de lucru]. CONTEMPORANUL, V 390. 2. Tranz. A răsfăța, a răzgîia. Prea își alintă copiii. ◊ Fig. Îl sărută alintîndu-și vorbele și netezindu-i părul. VLAHUȚĂ, N. 49. ◊ Refl. Începu să facă mofturi, să s-alinte. CONTEMPORANUL, II 359. Brațele ei m-au legănat, cînd îi sugeam țîța cea dulce și mă alintam, la sînu-i, gîngurind și uitîndu-mă în ochii ei cu drag. CREANGĂ, A. 35. Cînd rea și nesuferită, cînd sentimentală și cochetă, s-aprinde și se alintă ca o copilă brudnică. NEGRUZZI, S. III 50. 3. Refl. (Rar) A se mișca încet și grațios, a se legăna ușor. Ca lebăda pe apă se-alintă grațios. ALECSANDRI, P. III 81.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALINTÁ, alínt, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mângâia. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfăța, a (se) răzgâia. 3. Refl. (Rar) A se mișca încet și grațios. – Lat. *allentare (< lentus „moale, flexibil”).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A SE ALINTÁ mă alínt intranz. (mai ales despre copii) A se comporta prea liber (simțind o dragoste exagerată din partea celor din jur). /<lat. allentare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ALINTÁ alínt tranz. 1) (mai ales copii) A netezi ușor cu palma în semn de dragoste; a dezmierda; a mângâia. 2) A numi cu cuvinte drăgăstoase; a dezmierda. 3) A face să se alinte. /<lat. allentare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALINTA vb. (Mold.) A (se) alina, a (se) potoli. Vînturilor dzise de-ncetară Și undelor de se alintară. DOSOFTEI, PS. Cu însămnătura sfintei cruci marea au alintat. DVS, 4r. Etimologie: lat. *allentare. Vezi și alintare. Cf. ogoi.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
alintà v. Mold. a desmierda, a răsfăța: mărirea te alintă ca pe un copil în fașe AL. [Lat. *ALLENTARE, din LENTUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
alínt, a -á v. tr. (lat. allentare, d. lentus, lent, liniștit; it. allentare, a potoli). Dezmerd, răsfăț, spun cuĭ-va vorbe blînde. V. refl. Mă port copilărește, mă răsfăț, fac mofturĭ, mă afectez. V. izmenesc și spancelesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
alintá (a ~) vb., ind. prez. 3 alíntă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
alintat
- exemple
- O fată alintată și leneșă. CREANGĂ, P. 292.surse: DLRLC
- Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rău și alintat. EMINESCU, O. I 108.surse: DLRLC
- Auzi, coșcoge calindroiu? Doamne! că alintat ai mai fost!... ALECSANDRI, T. I 136.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi alintasurse: DEX '98 DEX '09
alinta
- exemple
- Prea își alintă copiii.surse: DLRLC
- figurat Îl sărută alintîndu-și vorbele și netezindu-i părul. VLAHUȚĂ, N. 49.surse: DLRLC
- Începu să facă mofturi, să s-alinte. CONTEMPORANUL, II 359.surse: DLRLC
- Brațele ei m-au legănat, cînd îi sugeam țîța cea dulce și mă alintam la sînu-i, gîngurind și uitîndu-mă în ochii ei cu drag. CREANGĂ, A. 35.surse: DLRLC
- Cînd rea și nesuferită, cînd sentimentală și cochetă, s-aprinde și se alintă ca o copilă brudnică. NEGRUZZI, S. III 50.surse: DLRLC
-
- exemple
- Ca lebăda pe apă se-alintă grațios. ALECSANDRI, P. III 81.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba latină *allentare (din lentus „moale, flexibil”).surse: DEX '09 DEX '98