2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alimbare sf [At: DEX2 / Pl: ~bări / E: alimba] Descărcare a unei părți din încărcătura unei nave pe alte vase, pentru a-i permite să navigheze în ape de mică adâncime.

ALIMBÁRE, alimbări, s. f. Faptul de a alimba.V. alimba.

ALIMBÁRE, alimbări, s. f. Faptul de a alimba.V. alimba.

ALIMBÁRE s.f. Acțiunea de a alimba. [< alimba].

alimba vt [At: DEX2 / Pzi: ~béz / E: ns cf limb] A descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a-i permite să navigheze în ape de mică adâncime.

ALIMBÁ, alimbez, vb. I. Tranz. A descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a o putea face să navigheze în ape de mică adâncime. – Cf. limb.

ALIMBÁ, alimbez, vb. I. Tranz. A descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a o putea face să navigheze în ape de mică adâncime. – Cf. limb.

ALIMBÁ vb. I. tr. A descărca o parte din marfa dintr-o navă în altă navă spre a o ușura. [< limb].

ALIMBÁ vb. tr. a limba1. (< limb)

A ALIMBÁ pers. 3 ~eáză tranz. (nave încărcate) A descărca o parte din marfă pentru a face posibilă navigația în ape de mică adâncime. /Din limb


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alimbáre s. f., g.-d. art. alimbắrii; pl. alimbắri

alimbáre s. f. → limbare

alimbá (a ~) vb., ind. prez. 3 alimbeáză

alimbá vb., ind. prez. 3 sg. alimbeáză

Intrare: alimbare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alimbare
  • alimbarea
plural
  • alimbări
  • alimbările
genitiv-dativ singular
  • alimbări
  • alimbării
plural
  • alimbări
  • alimbărilor
vocativ singular
plural
Intrare: alimba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alimba
  • alimbare
  • alimbat
  • alimbatu‑
  • alimbând
  • alimbându‑
singular plural
  • alimbea
  • alimbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alimbez
(să)
  • alimbez
  • alimbam
  • alimbai
  • alimbasem
a II-a (tu)
  • alimbezi
(să)
  • alimbezi
  • alimbai
  • alimbași
  • alimbaseși
a III-a (el, ea)
  • alimbea
(să)
  • alimbeze
  • alimba
  • alimbă
  • alimbase
plural I (noi)
  • alimbăm
(să)
  • alimbăm
  • alimbam
  • alimbarăm
  • alimbaserăm
  • alimbasem
a II-a (voi)
  • alimbați
(să)
  • alimbați
  • alimbați
  • alimbarăți
  • alimbaserăți
  • alimbaseți
a III-a (ei, ele)
  • alimbea
(să)
  • alimbeze
  • alimbau
  • alimba
  • alimbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alimbare

  • 1. Faptul de a alimba.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi alimba
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

alimba

  • 1. A descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a o putea face să navigheze în ape de mică adâncime.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 sinonime: limba

etimologie:

  • cf. limb
    surse: DEX '09 DEX '98 DN