2 intrări

16 definiții

aligní1 viu [At: ALECSANDRI, P. P. 2 / E: ns cf mg legyezni, legyinteni] (Nob) A adia.

ALIGNÍ vb. IV v. lihni.

LIHNÍ, lihnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales la part.) A avea o senzație de sfârșeală, de slăbiciune (mai ales din cauza foamei). ◊ Expr. (Refl.) A i se lihni cuiva = a-i veni cuiva rău (de foame, de oboseală etc.) [Var.: aligní vb. IV] – Et. nec.

LIHNÍ, lihnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales la part.) A avea o senzație de sfârșeală, de slăbiciune (mai ales din cauza foamei). ◊ Expr. (Refl.) A i se lihni cuiva = a-i veni cuiva rău (de foame, de oboseală etc.) [Var.: aligní vb. IV] – Et. nec.

LIHNÍ, lihnesc, vb. IV. Intranz. A simți sfîrșeală, slăbiciune (mai ales din cauza foamei). (Atestat în forma aligni) Vede pe Jana și alignind se rezămă de perete. NEGRUZZI, S. III 357. ◊ Expr. A i se lihni cuiva = a-i veni sfîrșeală, a-i veni rău (de foame, de oboseală etc.). – Variantă: aligní vb. IV.

ALIGNÍ vb. IV. v. lihni.

lihní vb., ind. prez. 3 sg. și pl. lihnéște

LIHNÍ vb. a hămesi, a se sfârși, (fig.) a leșina. (A ~ de foame.)

aligní (-nésc, -ít), vb.1. A sufla vîntul. – 2. A șchiopăta. Ngr. λιχναίνω „a slăbi, a debilita”. Sensul 2 nu este încă bine individualizat, căci este nevoie să se precizeze: alignește cu piciorul sau alignește de un picior. Acest uz lipsește din majoritatea dicționarelor (DAR, Damé, Candrea), dar este comun, mai ales în Mold. (cf. fata șubredă de sănătate, căci alignea cu piciorul, Iorga; se apropie alignind de un picior, Cezar Petrescu). DAR indică drept etimon posibil mag. legyezni „a bate vîntul”. Cf. lihni.

lihní (lihnésc, lihnít), vb. – A debilita, a face să leșine, a provoca slăbiciune, mai ales de foame. – Var. ligni. Ngr. λιχνεύομαι, cu var. λιγναίνω, λιγνεύω, care explică var. rom. (cf. Tiktin; Candrea; Scriban), cf. și aligni. Se folosește mai ales part. lihnit (mort de foame). – Der. lihneală, s. f. (leșin, sfîrșeală).

A LIHNÍ ~ésc intranz. A fi cuprins de slăbiciune (din cauza foamei); a flămânzi peste măsură; a hămesi. /Orig. nec.

alignì v. a slăbi, a leșina: de silnica suflare a furtunei s’alignia NEGR. [V. lihni].

lihnì (lignì) v. a leșina de slăbiciune sau de foame. [Origină necunoscută].

alignésc v. intr. (rudă cu lihnesc). Est. Rar. Șchiopătez puțin. Vîntu alignește (Panf. Văzduhu), vîntu adie. V. refl. Leșin.

Intrare: alignire
alignire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alignire alignirea
plural aligniri alignirile
genitiv-dativ singular aligniri alignirii
plural aligniri alignirilor
vocativ singular
plural
Intrare: lihni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) lihni lihnire lihnit lihnind singular plural
lihnește lihniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) lihnesc (să) lihnesc lihneam lihnii lihnisem
a II-a (tu) lihnești (să) lihnești lihneai lihniși lihniseși
a III-a (el, ea) lihnește (să) lihnească lihnea lihni lihnise
plural I (noi) lihnim (să) lihnim lihneam lihnirăm lihniserăm, lihnisem*
a II-a (voi) lihniți (să) lihniți lihneați lihnirăți lihniserăți, lihniseți*
a III-a (ei, ele) lihnesc (să) lihnească lihneau lihni lihniseră
verb (V401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aligni alignire alignit alignind singular plural
alignește aligniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alignesc (să) alignesc aligneam alignii alignisem
a II-a (tu) alignești (să) alignești aligneai aligniși aligniseși
a III-a (el, ea) alignește (să) alignească alignea aligni alignise
plural I (noi) alignim (să) alignim aligneam alignirăm aligniserăm, alignisem*
a II-a (voi) aligniți (să) aligniți aligneați alignirăți aligniserăți, aligniseți*
a III-a (ei, ele) alignesc (să) alignească aligneau aligni aligniseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)