12 definiții pentru alienabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alienábil, ~ă a [At: SBIERA, F. S. 339 / P: a-li-e~ / Pl: ~i, ~e / E: fr alienable] (Jur) Care se poate înstrăina (prin vânzare, cesiune etc.).

ALIENÁBIL, -Ă, alienabili, -e, adj. (Jur.; despre un drept, un lucru) Care poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénable.

ALIENÁBIL, -Ă, alienabili, -e, adj. (Jur.; despre un drept, un lucru) Care poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénable.

ALIENÁBIL, -Ă, alienabili, -e, adj. (Jur.) Care poate fi înstrăinat (prin vînzare, cesiune etc.). Bunuri alienabile. – Pronunțat: -li-e-.

ALIENÁBIL, -Ă, alienabili, -e, adj. (Jur.; despre un drept, un lucru) Care poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – După fr. aliénable.

ALIENÁBIL, -Ă adj. (Jur.; despre bunuri, drepturi) Care poate fi transmis, înstrăinat. [Cf. fr. aliénable].

ALIENÁBIL, -Ă adj. (despre bunuri, drepturi) care poate fi înstrăinat. (< fr. aliénable)

ALIENÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre un lucru) Care poate fi înstrăinat. Bunuri ~e. /<fr. aliénable

alienabil a. ce poate fi înstrăinat.

*alienábil adj. (d. a aliena; fr. aliénable). Jur. Care se poate aliena.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alienábil (-li-e-) adj. m., pl. alienábili; f. alienábilă, pl. alienábile

alienábil adj. m. (sil. -li-e-), pl. alienábili; f. sg. alienábilă, pl. alienábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Alienabil ≠ inalienabil

Intrare: alienabil
alienabil adjectiv
  • silabație: a-li-e-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alienabil
  • alienabilul
  • alienabilu‑
  • alienabilă
  • alienabila
plural
  • alienabili
  • alienabilii
  • alienabile
  • alienabilele
genitiv-dativ singular
  • alienabil
  • alienabilului
  • alienabile
  • alienabilei
plural
  • alienabili
  • alienabililor
  • alienabile
  • alienabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alienabil

etimologie: