13 definiții pentru alienabil

alienábil, ~ă a [At: SBIERA, F. S. 339 / P: a-li-e- / Pl: ~i, -e / E: fr alienable] (Jur) Care se poate înstrăina (prin vânzare, cesiune etc.).

ALIENÁBIL, -Ă, alienabili, -e, adj. (Jur.; despre un drept, un lucru) Care poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénable.

ALIENÁBIL, -Ă, alienabili, -e, adj. (Jur.; despre un drept, un lucru) Care poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénable.

ALIENÁBIL, -Ă, alienabili, -e, adj. (Jur.) Care poate fi înstrăinat (prin vînzare, cesiune etc.). Bunuri alienabile. – Pronunțat: -li-e-.

ALIENÁBIL, -Ă, alienabili, -e, adj. (Jur.; despre un drept, un lucru) Care poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – După fr. aliénable.

alienábil (-li-e-) adj. m., pl. alienábili; f. alienábilă, pl. alienábile

alienábil adj. m. (sil. -li-e-), pl. alienábili; f. sg. alienábilă, pl. alienábile

Alienabil ≠ inalienabil

ALIENÁBIL, -Ă adj. (Jur.; despre bunuri, drepturi) Care poate fi transmis, înstrăinat. [Cf. fr. aliénable].

ALIENÁBIL, -Ă adj. (despre bunuri, drepturi) care poate fi înstrăinat. (< fr. aliénable)

ALIENÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre un lucru) Care poate fi înstrăinat. Bunuri ~e. /<fr. aliénable

alienabil a. ce poate fi înstrăinat.

*alienábil adj. (d. a aliena; fr. aliénable). Jur. Care se poate aliena.

Intrare: alienabil
alienabil adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alienabil alienabilul alienabilă alienabila
plural alienabili alienabilii alienabile alienabilele
genitiv-dativ singular alienabil alienabilului alienabile alienabilei
plural alienabili alienabililor alienabile alienabilelor
vocativ singular
plural