14 definiții pentru alienație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alienație sf [At: DA / P: a-li-e / Pl: ~ii / V: (rar) ~iune / E: fr aliénation, lat alienatio, -onem] 1 Alienare (2 ). 2 (Șîs ~ mintală) Nebunie.

ALIENÁȚIE s. f. (Livr.) Termen generic pentru orice boală mintală; nebunie, demență. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénation, lat. alienatio [mentis].

ALIENÁȚIE s. f. (Livr.) Termen generic pentru orice boală mintală; nebunie, demență. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénation, lat. alienatio [mentis].

ALIENÁȚIE s. f. (De obicei determinat prin «mintală») Boală mintală; nebunie. – Pronunțat: -li-e-.

ALIENÁȚIE s. f. Boală mintală; nebunie. [Pr.: -li-e-] – Fr. aliénation (lat. lit. alienatio [mentis]).

ALIENÁȚIE s.f. 1. Boală mintală; nebunie. 2. (Jur.; rar) Alienare. [Gen. -iei. / cf. fr. aliénation, lat. alienatio].

ALIENÁȚIE s. f. tulburare gravă a funcțiilor psihice; nebunie; demență. (< fr. aliénation, lat. alienatio)

ALIENÁȚIE ~i f. 1) Stare a unei persoane alienate; demență; nebunie. 2) Manifestare de om alienat; demență; nebunie. Simptom de ~. [ G.-D. alienației; Sil. -li-e-na-ți-e] /<fr. aliénation, lat. alienatio, ~onis

alienați(un)e f. 1. înstrăinare; 2. turburarea minții.

*alienațiúne f. (lat. alienátio, -ónis). Acțiunea de a aliena. Fig. Nebunie. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alienáție (-li-e-, -ți-e) s. f., art. alienáția (-ți-a), g.-d. alienáții, art. alienáției

alienáție s. f. (sil. -li-e-, -ți-e), art. alienáția (sil. -ți-a), g.-d. art. alienáției; pl. alienáții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALIENÁȚIE s. v. nebunie.

ALIENAȚIE s. (MED.) alienare, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală, boală mintală, (pop.) nebuneală, (înv. și reg.) smintă, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînzie, (prin Bucov.) sălteală, (Mold.) zăluzeală, zăluzie, zărgheală, zărghenie, (fam.) căpială, (fig.) rătăcire, scrînteală, țăcăneală.

Intrare: alienație
  • silabație: a-li-e-na-ți-e
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alienație
  • alienația
plural
genitiv-dativ singular
  • alienații
  • alienației
plural
vocativ singular
plural

alienație

etimologie: