12 definiții pentru aliaj

aliáj sn [At: HASDEU, I. C. 118 / P: -li-aj / Pl: ~ e (iuz) -uri / V: -agiu / E: fr alliage] 1 (Rar) Aliere. 2 (Ccr) Produs metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi.

ALIÁJ, aliaje, s. n. Produs metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Din fr. alliage.

ALIÁJ, aliaje, s. n. Produs metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Din fr. alliage.

ALIÁJ, aliaje, s. n. Acțiunea de a a l i a (2) și rezultatul ei; produs cu caracter metalic, obținut prin topirea laolaltă a două sau a mai multor metale, sau a unor metale cu metaloide. Alama este un aliaj de cupru și zinc.Primul metal folosit de oamenii primitivi a fost arama, dar prin aliaj cu cositorul s-a ajuns la bronz. IST. R.P.R. 20. ◊ Aliaj binar v. binar. – Pronunțat: -li-aj.

ALIÁJ, aliaje, s. n. Produs cu caracter metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Fr. alliage.

aliáj (-li-aj) s. n., pl. aliáje

aliáj s. n. (sil. -li-aj), pl. aliáje

ALIÁJ s.n. Amestec de mai multe metale sau de metale cu metaloizi, obținut prin topirea lor laolaltă. [< fr. alliage].

ALIÁJ s. n. produs metalic obținut prin topirea mai multor metale ori a unor metale cu metaloizi. (< fr. alliage)

ALIÁJ ~e n. Produs metalic obținut prin topirea mai multor metale cu metaloizi. ~ de fier. [Sil. -li-aj] /<fr. alliage

aliaj m. 1. combinațiune de diferite metale; 2. fig. amestec necurat.

*aliágiŭ n. și (ob.) -áj n., pl. e (fr. alliage, d. allier, a alia. Combinațiune de metale pin [!] fuziune).

Intrare: aliaj

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aliaj aliajul
plural aliaje aliajele
genitiv-dativ singular aliaj aliajului
plural aliaje aliajelor
vocativ singular
plural