13 definiții pentru aliaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aliaj sn [At: HASDEU, I. C. 118 / P: ~li-aj / Pl: ~e (iuz) ~uri / V: ~agiu / E: fr alliage] 1 (Rar) Aliere. 2 (Ccr) Produs metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi.

ALIÁJ, aliaje, s. n. Produs metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Din fr. alliage.

ALIÁJ, aliaje, s. n. Produs metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Din fr. alliage.

ALIÁJ, aliaje, s. n. Acțiunea de a alia (2) și rezultatul ei; produs cu caracter metalic, obținut prin topirea laolaltă a două sau a mai multor metale, sau a unor metale cu metaloide. Alama este un aliaj de cupru și zinc.Primul metal folosit de oamenii primitivi a fost arama, dar prin aliaj cu cositorul s-a ajuns la bronz. IST. R.P.R. 20. ◊ Aliaj binar v. binar. – Pronunțat: -li-aj.

ALIÁJ, aliaje, s. n. Produs cu caracter metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Fr. alliage.

ALIÁJ s.n. Amestec de mai multe metale sau de metale cu metaloizi, obținut prin topirea lor laolaltă. [< fr. alliage].

ALIÁJ s. n. produs metalic obținut prin topirea mai multor metale ori a unor metale cu metaloizi. (< fr. alliage)

ALIÁJ ~e n. Produs metalic obținut prin topirea mai multor metale cu metaloizi. ~ de fier. [Sil. -li-aj] /<fr. alliage

aliaj m. 1. combinațiune de diferite metale; 2. fig. amestec necurat.

*aliágiŭ n. și (ob.) -áj n., pl. e (fr. alliage, d. allier, a alia. Combinațiune de metale pin fuziune).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aliáj (-li-aj) s. n., pl. aliáje

aliáj s. n. (sil. -li-aj), pl. aliáje

Intrare: aliaj
  • silabație: a-li-aj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliaj
  • aliajul
  • aliaju‑
plural
  • aliaje
  • aliajele
genitiv-dativ singular
  • aliaj
  • aliajului
plural
  • aliaje
  • aliajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aliaj

  • 1. Produs metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Alama este un aliaj de cupru și zinc.
      surse: DLRLC
    • Primul metal folosit de oamenii primitivi a fost arama, dar prin aliaj cu cositorul s-a ajuns la bronz. IST. R.P.R. 20.
      surse: DLRLC
  • 2. Acțiunea de a alia și rezultatul ei.
    surse: DLRLC

etimologie: