2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALGEBRIZÁ vb. I intr. A da o formă algebrică; a face algebră. [< fr. algébriser].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

algebrizáre s. f., g.-d. art. algebrizării

algebrizá vb., ind. prez. 3 sg. algebrizeáză

Intrare: algebrizare
algebrizare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • algebrizare
  • algebrizarea
plural
  • algebrizări
  • algebrizările
genitiv-dativ singular
  • algebrizări
  • algebrizării
plural
  • algebrizări
  • algebrizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: algebriza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • algebriza
  • algebrizare
  • algebrizat
  • algebrizatu‑
  • algebrizând
  • algebrizându‑
singular plural
  • algebrizea
  • algebrizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • algebrizez
(să)
  • algebrizez
  • algebrizam
  • algebrizai
  • algebrizasem
a II-a (tu)
  • algebrizezi
(să)
  • algebrizezi
  • algebrizai
  • algebrizași
  • algebrizaseși
a III-a (el, ea)
  • algebrizea
(să)
  • algebrizeze
  • algebriza
  • algebriză
  • algebrizase
plural I (noi)
  • algebrizăm
(să)
  • algebrizăm
  • algebrizam
  • algebrizarăm
  • algebrizaserăm
  • algebrizasem
a II-a (voi)
  • algebrizați
(să)
  • algebrizați
  • algebrizați
  • algebrizarăți
  • algebrizaserăți
  • algebrizaseți
a III-a (ei, ele)
  • algebrizea
(să)
  • algebrizeze
  • algebrizau
  • algebriza
  • algebrizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)