2 intrări

3 definiții

algebrizáre s. f., g.-d. art. algebrizării

algebrizá vb., ind. prez. 3 sg. algebrizeáză

ALGEBRIZÁ vb. I intr. A da o formă algebrică; a face algebră. [< fr. algébriser].

Intrare: algebrizare
algebrizare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular algebrizare algebrizarea
plural algebrizări algebrizările
genitiv-dativ singular algebrizări algebrizării
plural algebrizări algebrizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: algebriza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) algebriza algebrizare algebrizat algebrizând singular plural
algebrizea algebrizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) algebrizez (să) algebrizez algebrizam algebrizai algebrizasem
a II-a (tu) algebrizezi (să) algebrizezi algebrizai algebrizași algebrizaseși
a III-a (el, ea) algebrizea (să) algebrizeze algebriza algebriză algebrizase
plural I (noi) algebrizăm (să) algebrizăm algebrizam algebrizarăm algebrizaserăm, algebrizasem*
a II-a (voi) algebrizați (să) algebrizați algebrizați algebrizarăți algebrizaserăți, algebrizaseți*
a III-a (ei, ele) algebrizea (să) algebrizeze algebrizau algebriza algebrizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)