ÁLFA² s. m. Plantă graminee originară din Algeria, din care se fac coarde, fibre etc. (Stipa tenacissima). ◊ Hârtie alfa = hârtie de calitate superioară, fabricată din frunzele acestei plante. – Din fr. alfa.

ALFA¹, alfa, s. m. 1. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului „a”. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) factorul esențial. 2. (Fiz.) Particula alfa = particulă alcătuită din doi protoni și doi neutroni, emisă de unele substanțe radioactive. Radiație alfa = radiație constituită din particule alfa. – Din ngr. álfa.

alfa¹ smi [At: N. TEST. (1648), ap. HEM 864/ E: gr ἄλφα] 1 Numele celei dintâi litere din alfabetul grecesc. 2 (Fig) Început. 3 (Îe) De la ~ la omega De la început până la sfârșit. 4 (Îe) (A fi) ~ și omega (A fi) începutul și sfârșitul. 5 (Îae) (A fi) atotcunoscător. 6 (Îae) (A fi) factorul esențial. 7 (Fiz; îs) Particulă ~ Particulă alcătuită din doi protoni și doi neutroni, emisă de unele substanțe radioactive. 8 (Fiz; îs) Radiație ~ Radiație constituită din particule alfa¹ (7).

alfa² sms [At: DICȚ. / E: fr alfa] 1 Plantă exotică din familia gramineelor, din a cărei tulpină flexibilă se împletesc frânghii, rogojini etc. sau se fabrică hârtie (Stipa tenacissima). 2 (Șîs hârtie ~) Hârtie de calitate superioară, fabricată din alfa² (1).

ÁLFA¹ s. m. invar. 1. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului „a”. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) factorul esențial. 2. (Fiz.) Particulă alfa = particulă alcătuită din doi protoni și doi neutroni, emisă de unele substanțe radioactive. Radiație alfa = radiație constituită din particule alfa. – Din ngr. álfa.

ÁLFA² s. m. invar. Plantă graminee originară din Algeria, din care se fac coarde, fibre etc. (Stipa tenacissima). ◊ Hârtie alfa = hârtie de calitate superioară, fabricată din frunzele acestei plante. – Din fr. alfa.

ÁLFA² s. m. invar. (În expr.) Hîrtie alfa = hîrtie de calitate superioară, fabricată dintr-o plantă exotică cu același nume. Din această carte s-au tras 50 de exemplare pe hîrtie alfa.

ÁLFA¹ s. m. invar. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzînd sunetului «a». ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început pînă la sfîrșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfîrșitul, (a fi) elementul de bază sau factorul esențial de care depinde totul.

ÁLFA¹ s. m. invar. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzînd sunetului „a”. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început pînă la sfîrșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfîrșitul, factorul esențial. – Ngr. alfa.

ÁLFA² s. m. invar. (În expr.) Hîrtie alfa = hîrtie de calitate superioară, fabricată dintr-o plantă exotică. – Fr. alfa.

ÁLFA s.n. invar. (Bot.) Plantă graminee din nordul Africii și din Spania, din care se fac coarde, fibre etc. ◊ Hârtie alfa = hârtie de calitate superioară, fabricată din planta de mai sus. [Pl. invar. / < fr. alfa, cf. ar. halfa].

ÁLFA¹ s. m. inv. 1. prima literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului a. ♦ ~ și omega = începutul și sfârșitul. 2. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni și doi neutroni; radiație ~ = radiație din particule alfa. (< fr., gr. alpha)

ÁLFA² s. m. inv. plantă graminee din Africa și Spania, pentru hârtie, fibre, țesături etc. ♦ hârtie ~ = hârtie de calitate superioară, din frunzele acestei plante. (< fr. alfa)

ÁLFA m. invar. 1) Nume dat primei litere a alfabetului grecesc. ◊ De la ~ și omega de la început până la sfârșit. A fi ~ la omega a fi factorul principal. 2) fiz.: Particulă ~ particulă care constă din doi protoni și doi neutroni. /<ngr. álfa

alfa f. 1. întâia literă a alfabetului grec; 2. fig. întâiul, de căpetenie; alfa și omega, începutul și sfârșitul (Dumnezeu).

*álfa m. Numele primeĭ litere a Grecilor. Fig. Alfa și omega, începutu și sfîrșitu.

*álfă f. (fr. alfa, d. ar. halfa). O plantă graminee din care se fac împletiturĭ și hîrtie. Crește pin nordu Africiĭ și sudu Eŭropeĭ.

alfa² (literă grecească) s. m., pl. alfa; α, Α

alfa¹ (plantă) s. m.

álfa (literă, plantă) s. m. invar.

ÁLFA s. (BOT.; Stipa tenacissima) (rar) spartă.

ALFA s. (BOT.; Stipa tenacissima) (rar) spartă.

Alfa ≠ omega^[1]

álfa, s. m. – Numele primei litere a alfabetului grecesc. Gr. ἄλφα. Intră în comp. cu cea de a doua literă a alfabetului gr., în alfavita, s. f. (alfabet), din gr. ἄλφα-βήτα, în prezent înlocuit de alfabet, s. n. (din fr. alphabet), cu der. alfabetic, adj.; alfabeticește, adv. (în ordine alfabetică).

Alfa și Omega – reprezintă, respectiv, prima și ultima literă din aliabetul grecesc. Ele au generat două expresii: Prima: „de la alfa la omega”, care înseamnă a epuiza o temă, un subiect, sau a fi cercetat un lucru, o cauză, de la un capăt la altul. Astăzi însă, în împrejurări similare, noi zicem de la A la Zet. A doua expresie: „A fi alfa și omega” e echivalentă cu „a fi cheia și lăcata” sau „a fi pîinea și cuțitul”, adică: a fi tot, un om care ține în mînă toate și dispune de toate, un factotum. În acest sens o întrebuințează Tudor Arghezi în poezia Trișcă: „auzi colega? / Noi maieștri cu faimă, noi Alfa și Omega”. LIT.