2 intrări

17 definiții

alertát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alerta] 1-3 Alarmare (1-3).

alertát2, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, -e / E: alerta] 1-3 Alarmat2 (l-3).

ALERTÁT, -Ă, alertați, -te, adj. Alarmat. – V. alerta.

ALERTÁT, -Ă, alertați, -te, adj. Alarmat. – V. alerta.

alertá [At: DEX2 / Pzi: -tez / E: fr alerter] 1-2 vtr A (se) alarma (1-2). 3 vt A mobiliza.

alértă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr alerte] 1 (Adesea figurat) Alarmă. 2 Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite.

ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alarma. – Din fr. alerter.

ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) alarma. – Din fr. alerter.

alertá (a ~) vb., ind. prez. 3 alerteáză

alertá vb., ind. prez. 1 sg. alertéz, 3 sg. și pl. alerteáză

ALERTÁ vb. v. grăbi, iuți, zori.

ALERTÁ vb. I. tr. (Liv.) A alarma, a preveni asupra unui pericol; (p. ext.) a da un impuls, a mobiliza (la acțiune). [< fr. alerter].

ALERTÁ vb. tr., refl. a (se) alarma. (< fr. alerter)

A SE ALERTÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști. /<fr. alerter

A ALERTÁ ~éz tranz. A face să se alerteze; a alarma; a neliniști. /<fr. alerter


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

alertá vb. v. GRĂBI. IUȚI. ZORI.

alertá vb. I A atrage atenția, a preveni ◊ „[...] a luat o sticlă de biter și a încercat să o fure ascunzând-o în haină. E.P. l-a observat alertându-și colegii.” R.l. 7 II 84 p. 2 (din fr. allerter; DN3, DEX-S)

Intrare: alertat
alertat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alertat alertatul alerta alertata
plural alertați alertații alertate alertatele
genitiv-dativ singular alertat alertatului alertate alertatei
plural alertați alertaților alertate alertatelor
vocativ singular
plural
Intrare: alerta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alerta alertare alertat alertând singular plural
alertea alertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alertez (să) alertez alertam alertai alertasem
a II-a (tu) alertezi (să) alertezi alertai alertași alertaseși
a III-a (el, ea) alertea (să) alerteze alerta alertă alertase
plural I (noi) alertăm (să) alertăm alertam alertarăm alertaserăm, alertasem*
a II-a (voi) alertați (să) alertați alertați alertarăți alertaserăți, alertaseți*
a III-a (ei, ele) alertea (să) alerteze alertau alerta alertaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)