2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alertare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: alerta] 1-3 Alarmare (1-3).

ALERTÁRE, alertări, s. f. Acțiunea de a (se) alerta.V. alerta.

ALERTÁRE, alertări, s. f. Acțiunea de a (se) alerta.V. alerta.

alerta [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr alerter] 1-2 vtr A (se) alarma (1-2). 3 vt A mobiliza.

alértă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr alerte] 1 (Adesea figurat) Alarmă. 2 Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite.

ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alarma. – Din fr. alerter.

ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) alarma. – Din fr. alerter.

ALERTÁ vb. I. tr. (Liv.) A alarma, a preveni asupra unui pericol; (p. ext.) a da un impuls, a mobiliza (la acțiune). [< fr. alerter].

ALERTÁ vb. tr., refl. a (se) alarma. (< fr. alerter)

alertá vb. I A atrage atenția, a preveni ◊ „[...] a luat o sticlă de biter și a încercat să o fure ascunzând-o în haină. E.P. l-a observat alertându-și colegii.” R.l. 7 II 84 p. 2 (din fr. allerter; DN3, DEX-S)

A SE ALERTÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști. /<fr. alerter

A ALERTÁ ~éz tranz. A face să se alerteze; a alarma; a neliniști. /<fr. alerter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alertá (a ~) vb., ind. prez. 3 alerteáză

alertá vb., ind. prez. 1 sg. alertéz, 3 sg. și pl. alerteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALERTÁ vb. v. grăbi, iuți, zori.

alerta vb. v. GRĂBI. IUȚI. ZORI.

Intrare: alertare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alertare
  • alertarea
plural
  • alertări
  • alertările
genitiv-dativ singular
  • alertări
  • alertării
plural
  • alertări
  • alertărilor
vocativ singular
plural
Intrare: alerta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alerta
  • alertare
  • alertat
  • alertatu‑
  • alertând
  • alertându‑
singular plural
  • alertea
  • alertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alertez
(să)
  • alertez
  • alertam
  • alertai
  • alertasem
a II-a (tu)
  • alertezi
(să)
  • alertezi
  • alertai
  • alertași
  • alertaseși
a III-a (el, ea)
  • alertea
(să)
  • alerteze
  • alerta
  • alertă
  • alertase
plural I (noi)
  • alertăm
(să)
  • alertăm
  • alertam
  • alertarăm
  • alertaserăm
  • alertasem
a II-a (voi)
  • alertați
(să)
  • alertați
  • alertați
  • alertarăți
  • alertaserăți
  • alertaseți
a III-a (ei, ele)
  • alertea
(să)
  • alerteze
  • alertau
  • alerta
  • alertaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alertare

  • 1. Acțiunea de a (se) alerta.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi alerta
    surse: DEX '09

alerta

etimologie: