opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALERTARE, alertări, s. f. Acțiunea de a (se) alerta. – V. alerta.

ALERTARE, alertări, s. f. Acțiunea de a (se) alerta. – V. alerta.

alertare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: alerta] 1-3 Alarmare (1-3).

ALERTA, alertez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alarma. – Din fr. alerter.

alerta [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr alerter] 1-2 vtr A (se) alarma (1-2). 3 vt A mobiliza.

alertă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr alerte] 1 (Adesea figurat) Alarmă. 2 Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite.

ALERTA, alertez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) alarma. – Din fr. alerter.

ALERTA vb. I. tr. (Liv.) A alarma, a preveni asupra unui pericol; (p. ext.) a da un impuls, a mobiliza (la acțiune). [< fr. alerter].

ALERTA vb. tr., refl. a (se) alarma. (< fr. alerter)

alerta vb. I A atrage atenția, a preveni ◊ „[...] a luat o sticlă de biter și a încercat să o fure ascunzând-o în haină. E.P. l-a observat alertându-și colegii.” R.l. 7 II 84 p. 2 (din fr. allerter; DN3, DEX-S)

A ALERTA ~ez tranz. A face să se alerteze; a alarma; a neliniști. /<fr. alerter

A SE ALERTA mă ~ez intranz. A fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști. /<fr. alerter

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alerta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alertez, 3 alertează; conj. prez. 1 sg. să alertez, 3 să alerteze

alerta (a ~) vb., ind. prez. 3 alertează

alerta vb., ind. prez. 1 sg. alertez, 3 sg. și pl. alertează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALERTA vb. v. grăbi, iuți, zori.

alerta vb. v. GRĂBI. IUȚI. ZORI.

Intrare: alertare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alertare
  • alertarea
plural
  • alertări
  • alertările
genitiv-dativ singular
  • alertări
  • alertării
plural
  • alertări
  • alertărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: alerta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alerta
  • alertare
  • alertat
  • alertatu‑
  • alertând
  • alertându‑
 singular plural
  • alertează
  • alertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alertez
 (să)
  • alertez
  • alertam
  • alertai
  • alertasem
a II-a (tu)
  • alertezi
 (să)
  • alertezi
  • alertai
  • alertași
  • alertaseși
a III-a (el, ea)
  • alertează
 (să)
  • alerteze
  • alerta
  • alertă
  • alertase
plural I (noi)
  • alertăm
 (să)
  • alertăm
  • alertam
  • alertarăm
  • alertaserăm
  • alertasem
a II-a (voi)
  • alertați
 (să)
  • alertați
  • alertați
  • alertarăți
  • alertaserăți
  • alertaseți
a III-a (ei, ele)
  • alertează
 (să)
  • alerteze
  • alertau
  • alertară
  • alertaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alertare, alertărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) alerta. DEX '09
etimologie:
  • vezi alerta DEX '09

alerta, alertezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.