2 intrări

16 definiții

alertáre sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: alerta] 1-3 Alarmare (1-3).

ALERTÁRE, alertări, s. f. Acțiunea de a (se) alerta.V. alerta.

ALERTÁRE, alertări, s. f. Acțiunea de a (se) alerta.V. alerta.

alertá [At: DEX2 / Pzi: -tez / E: fr alerter] 1-2 vtr A (se) alarma (1-2). 3 vt A mobiliza.

alértă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr alerte] 1 (Adesea figurat) Alarmă. 2 Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite.

ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alarma. – Din fr. alerter.

ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) alarma. – Din fr. alerter.

alertá (a ~) vb., ind. prez. 3 alerteáză

alertá vb., ind. prez. 1 sg. alertéz, 3 sg. și pl. alerteáză

ALERTÁ vb. v. grăbi, iuți, zori.

ALERTÁ vb. I. tr. (Liv.) A alarma, a preveni asupra unui pericol; (p. ext.) a da un impuls, a mobiliza (la acțiune). [< fr. alerter].

ALERTÁ vb. tr., refl. a (se) alarma. (< fr. alerter)

A SE ALERTÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști. /<fr. alerter

A ALERTÁ ~éz tranz. A face să se alerteze; a alarma; a neliniști. /<fr. alerter


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

alertá vb. v. GRĂBI. IUȚI. ZORI.

alertá vb. I A atrage atenția, a preveni ◊ „[...] a luat o sticlă de biter și a încercat să o fure ascunzând-o în haină. E.P. l-a observat alertându-și colegii.” R.l. 7 II 84 p. 2 (din fr. allerter; DN3, DEX-S)

Intrare: alertare
alertare
substantiv feminin (F113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alertare alertarea
plural alertări alertările
genitiv-dativ singular alertări alertării
plural alertări alertărilor
vocativ singular
plural
Intrare: alerta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alerta alertare alertat alertând singular plural
alertea alertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alertez (să) alertez alertam alertai alertasem
a II-a (tu) alertezi (să) alertezi alertai alertași alertaseși
a III-a (el, ea) alertea (să) alerteze alerta alertă alertase
plural I (noi) alertăm (să) alertăm alertam alertarăm alertaserăm, alertasem*
a II-a (voi) alertați (să) alertați alertați alertarăți alertaserăți, alertaseți*
a III-a (ei, ele) alertea (să) alerteze alertau alerta alertaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)