opțiuni
  • info

3 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

ALEMAN, -Ă, s. m. și f., adj. v. alaman.

ALAMAN, -Ă, alamani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Numele unor triburi germanice care au trăit (în sec. III-VI) în regiunea Rinului; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține alamanilor (1), privitor la alamani. [Var.: aleman, -ă s. m. și f., adj.] – Din germ. Alemanne, fr. Alamans.

alamani smp vz alemani

alemani smp [At: DEX2 / V: allam-[1] / E: ger Alemanne, fr Alamans] Numele unor triburi germanice care au trăit (prin sec. III-VI) în regiunea Rinului.

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

ALAMANI s. m. pl. v. alemani.

ALEMANI s. m. pl. Numele unor triburi germanice care au trăit (prin secolele III-VI) în regiunea Rinului. [Var.: alamani s. m. pl.] – Din germ. Alemanne, fr. Alamans.

Alamani m. pl. triburi germane de pe lângă Rin, dela sec. III-Vl-lea.

Alemani pl. popoare germanice formând, în sec. XIII, o confederațiune pe ambele maluri ale Rinului,.

Ortografice DOOM

alaman1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. alamani; adj. f., s. f. alamană, pl. alamane

alaman1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. alamani; adj. f., s. f. alamană, pl. alamane

alemani s. m. pl.

Enciclopedice

ALEMAN, Mateo (1547-c. 1614), scriitor spaniol. Autorul celebrului roman picaresc „Viața lui Guzmán de Alfarache”.

Intrare: Aleman
Aleman nume propriu
nume propriu (I3)
  • Aleman
Intrare: alaman (adj.)
alaman1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alaman
  • alamanul
  • alamanu‑
  • alamană
  • alamana
plural
  • alamani
  • alamanii
  • alamane
  • alamanele
genitiv-dativ singular
  • alaman
  • alamanului
  • alamane
  • alamanei
plural
  • alamani
  • alamanilor
  • alamane
  • alamanelor
vocativ singular — —
plural — —
aleman1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aleman
  • alemanul
  • alemanu‑
  • alemană
  • alemana
plural
  • alemani
  • alemanii
  • alemane
  • alemanele
genitiv-dativ singular
  • aleman
  • alemanului
  • alemane
  • alemanei
plural
  • alemani
  • alemanilor
  • alemane
  • alemanelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: alaman (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alaman
  • alamanul
  • alamanu‑
plural
  • alamani
  • alamanii
genitiv-dativ singular
  • alaman
  • alamanului
plural
  • alamani
  • alamanilor
vocativ singular
  • alamanule
  • alamane
plural
  • alamanilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aleman
  • alemanul
  • alemanu‑
plural
  • alemani
  • alemanii
genitiv-dativ singular
  • aleman
  • alemanului
plural
  • alemani
  • alemanilor
vocativ singular
  • alemanule
  • alemane
plural
  • alemanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alaman, alamanăadjectiv

etimologie:

alamană, alamanesubstantiv feminin
alaman, alamanisubstantiv masculin

  • 1. (la) plural Numele unor triburi germanice care au trăit (în secolele III-VI) în regiunea Rinului. DEX '09 MDA2
    • 1.1. (la) singular Persoană care făcea parte din aceste triburi. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.