7 definiții pentru alem

além [At: LET. III, 286/4 / V: aleám, alám / E: tc alem] 1-2 sn (Înv) Semiluna sau steaua din vârful minaretului unei moschei. 3 sm (Înv) Stindard cu semiluna în vârf, pe care îl primeau domnii români de la sultan, împreună cu celelalte însemne ale suzeranității. 4 i (Îe) Nu e de ~ Nu e de nici o pricopseală. 5 i (Îe) Alam de el! Ferice de el!

ALÉM s. n. Steag cu însemnele Imperiului otoman (primit de domnii români la învestitura lor). – Din tc. alem.

ALÉM s. n. Steag cu însemnele imperiului otoman (primit de domnii români la investitura lor). – Din tc. alem.

além s. n., g.-d. art. alémului

além (-muri), s. n. – Semilună, emblema imperiului turc, mai ales pe steagul imperial (roșu aprins, cu o semilună aurită, pe fond alb). Era scos în procesiuni, numai în prezența sultanului; fiind purtat de un ofițer numit alemdar. Tc. alem „lume, univers” (Șeineanu, III, 5; Lokotsch, 53).

alem n. steag mare turcesc cu o semilună în mijloc: alemul, numit obișnuit sangeac, era unul din insigniile ce Domnii primiau dela Sultan, odată cu cabanița, tuiurile și buzduganul sau topuzul: și mie trimițându-mi o pală și un alem AL. [Turc. ALEM].

além n., pl. urĭ (turc. alem, semilună, stea, steag, d. ar. 'alem, semn). Vechĭ. Semilună orĭ stea pusă în vîrfu uneĭ geamiĭ. Steag (numit maĭ des sangeac) cu semiluna'n vîrf pe care-l primeaŭ domniĭ româneștĭ de la sultan împreună cu cabanița, tuĭurile și buzduganu saŭ topuzu. V. baĭrac.

Intrare: alem
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alem alemul
plural
genitiv-dativ singular alem alemului
plural
vocativ singular
plural