alem [At: LET. III, 286/4 / V: aleam, alam^[1] / E: tc alem] 1-2 sn (Înv) Semiluna sau steaua din vârful minaretului unei moschei. 3 sm (Înv) Stindard cu semiluna în vârf, pe care îl primeau domnii români de la sultan, împreună cu celelalte însemne ale suzeranității. 4 i (Îe) Nu e de ~ Nu e de nici o pricopseală. 5 i (Îe) Alam de el! Ferice de el!