8 definiții pentru alelopatie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALELOPATÍE s. f. (Biol.) Influență (inhibitoare) exercitată de unele plante superioare asupra plantelor din vecinătate prin intermediul unor substanțe chimice. – Din fr. alléopathie, germ. Alleopathie.

alelopatie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr allelopathie] (Blg) Influență reciprocă a plantelor prin intermediul colinelor2.

ALELOPATÍE s.f. (Biol.) Influență reciprocă a plantelor prin intermediul colinelor2. [Gen. -iei. / < fr. allélopathie].

ALELOPATÍE s. f. interacțiune stabilită între plantele superioare prin intermediul diferiților produși metabolici. (< fr. allélopathie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alelopatíe s. f., art. alelopatía, g.-d. alelopatíi, art. alelopatíei

alelopatíe s. f., art. alelopatía, g.-d. alelopatíi, art. alelopatíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ALELO- „reciproc, alternativ”. ◊ gr. allelon „alternativ, reciproc” > fr. allélo-, germ. id., engl. id. > rom. alelo-.~gamie (v. -gamie), s. f., tip de polenizare în două moduri nespecifice; ~gen (v. -gen1). adj., cu indivizi femeli ce produc descendenți fie exclusiv masculi, fie exclusiv femeli; ~geneză (v. -geneză), s. f., succesiune a două generații (sporofitică și gametofitică) în ciclul de dezvoltare al unor plante; ~morf (v. -morf), adj., 1. Care are mai multe forme. 2. (Despre un caracter ereditar) Care se opune altui caracter ereditar; ~morfie (v. -morfie), s. f., formare a unor perechi de caractere la descendenții monohibrizi, cînd părinții se deosebesc între ei numai printr-o singură însușire ereditară; sin. alelomorfism; ~patie (v. -patie), s. f., influență reciprocă asupra dezvoltării plantelor superioare care cresc alături, prin intermediul substanțelor chimice numite coline; ~trih (v. -trih), adj., (despre frunze) cu fețele opuse acoperite cu perișori; ~trop (v. -trop), adj., referitor la un amestec în stare de echilibru a două forme ale unui compus desmotrop; sin. alelotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., alelotrop*.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALELOPATÍE (germ. {i}; {s} gr. allelon „reciproc” + pathos „suferință”) s. f. (BIOL.) Influență reciprocă a plantelor superioare, de cele mai multe ori inhibitoare, prin intermediul substanțelor chimice numite coline.

Intrare: alelopatie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alelopatie
  • alelopatia
plural
genitiv-dativ singular
  • alelopatii
  • alelopatiei
plural
vocativ singular
plural

alelopatie

  • 1. biologie Influență (inhibitoare) exercitată de unele plante superioare asupra plantelor din vecinătate prin intermediul unor substanțe chimice.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: