ALELOPATIE s. f. (Biol.) Influență (inhibitoare) exercitată de unele plante superioare asupra plantelor din vecinătate prin intermediul unor substanțe chimice. – Din fr. alléopathie, germ. Alleopathie.

alelopatie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr allelopathie] (Blg) Influență reciprocă a plantelor prin intermediul colinelor².

ALELOPATIE s.f. (Biol.) Influență reciprocă a plantelor prin intermediul colinelor². [Gen. -iei. / < fr. allélopathie].

ALELOPATIE s. f. interacțiune stabilită între plantele superioare prin intermediul diferiților produși metabolici. (< fr. allélopathie)

!alelopatie s. f., art. alelopatia, g.-d. art. alelopatiei; pl. alelopatii, art. alelopatiile (desp. -ti-i-)

alelopatie s. f., art. alelopatia, g.-d. alelopatii, art. alelopatiei

alelopatie s. f., art. alelopatia, g.-d. alelopatii, art. alelopatiei

ALELO- „reciproc, alternativ”. ◊ gr. allelon „alternativ, reciproc” > fr. allélo-, germ. id., engl. id. > rom. alelo-. □ ~gamie (v. -gamie), s. f., tip de polenizare în două moduri nespecifice; ~gen (v. -gen₁). adj., cu indivizi femeli ce produc descendenți fie exclusiv masculi, fie exclusiv femeli; ~geneză (v. -geneză), s. f., succesiune a două generații (sporofitică și gametofitică) în ciclul de dezvoltare al unor plante; ~morf (v. -morf), adj., 1. Care are mai multe forme. 2. (Despre un caracter ereditar) Care se opune altui caracter ereditar; ~morfie (v. -morfie), s. f., formare a unor perechi de caractere la descendenții monohibrizi, cînd părinții se deosebesc între ei numai printr-o singură însușire ereditară; sin. alelomorfism; ~patie (v. -patie), s. f., influență reciprocă asupra dezvoltării plantelor superioare care cresc alături, prin intermediul substanțelor chimice numite coline; ~trih (v. -trih), adj., (despre frunze) cu fețele opuse acoperite cu perișori; ~trop (v. -trop), adj., referitor la un amestec în stare de echilibru a două forme ale unui compus desmotrop; sin. alelotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., alelotrop*.

ALELOPATÍE (germ. {i}; {s} gr. allelon „reciproc” + pathos „suferință”) s. f. (BIOL.) Influență reciprocă a plantelor superioare, de cele mai multe ori inhibitoare, prin intermediul substanțelor chimice numite coline.