5 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alele i vz alei

ALELE(I)! ALELEU! ALELELE! 👉 ALEI: Alelei! Doamne, cum sburau Voinicii toți cu mine! (ALECS.).

ALA, alae, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). [Pl. pr.: ale.Var.: a s. f.] – Din lat. ala.

ALELĂ, alele, s. f. (Biol.) Genă de un anumit tip de pe același cromozom. – Din fr. allèle.

ALELĂ, alele, s. f. (Biol.) Genă de un anumit tip de pe același cromozom. – Din fr. allèle.

a2 sf [At: DEX2 / Pl: ale / E: lat ala] Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare).

a1 sf [At: JAHRESBER. III, 313 / V: h~[1] / Pl: nct / E: srb ala, hala] Balaur.

  1. Variantă consemnată ca intrare principală cu definiție proprie. — gall

ale i vz alelei[1]

  1. Care face trimitere la alei, unde ale nu figurează. — gall

alei i [At: CREANGĂ, P. 88 / V: alele, alelei, dale, dalelei, dalelele[1] / A: dali și alele și, pentru rimă, aleleu / E: ns cf bg олеле] (Îppl) Exclamație folosită ca introducere la invocații, al cărei conținut emoțional variază după felul sentimentului din care se naște invocația (cu excepția notei dureroase).

  1. Ultimele 3 variante neconsemnate ca intrări principale. — gall

ale sf [At: DEX2 / Pl: ~le / E: fr allèle] (Gen) Genă de un anumit tip de pe același cromozom.

alelele[1] i vz alei

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

ALEI! interj. Exprimă dorință, mustrare, ciudă, mirare, spaimă (se întrebuințează mai ales în poezia populară): Alelei! murguleț mic, Alei! dragul meu voinic, De-ai putea la bătrînețe, Cum puteai la tinerețe (ALECS.-P.).

A s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.

ALĂ, ale, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.

ALEI interj. (Popular) Alelei. Alei! femeie nepricepută! Ce-ai făcut? CREANGĂ. P. 88. Alei, tu, stea de seară, O să te întreb, drept să-mi spui, Nu știi oare unde-o fi Secu, micul copil? ȘEZ. IV 143.

A s.f. Unitate romană de cavalerie. [< lat. ala].

ALE s.f. (Genet.) Formă diferită a unei gene, care determină o trăsătură diferită a unui caracter. [< fr. allèle, it. allele, cf. gr. allelon – alternativ].

A s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala)

ALE s. f. (biol.) fiecare dintre formele sub care poate exista o genă ce ocupă același locus în cromozomii omologi. (< fr. allèle)

ală f. 1. în Oltenia, un fel de balaur ce stârnește vântul turbat sau furtunile; 2. Tr. (hală) duh rău, incub (v. haluit). [Serb. ALA, balaur aducător de nor și grindină].

aléĭ și eléĭ, aleléĭ și eleléĭ interj. de mirare, teamă și regret: Aleĭ, Doamne, ce vorbești! Aleleĭ, să nu-ĭ lăsațĭ! Aleleĭ pe cînd eram om întreg de mă luptam! (vgr. eleleû, strigăt de luptă; bg. elele, sîrb. lela, rus. vsl. óle). V. și aoleo.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!a s. f., g.-d. art. alei; pl. ale

ala (lat.) s. f., pl. alae [ae pron. e] (-lae)

a (unitate romană de cavalerie) s. f., g.-d. art. alei; pl. ale

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ală (ale), s. f. – Monstru care dezlănțuie furtunile, în credința pop.Var. hală. Bg. sb., (h)ala.

alei, interj. – Introduce o invocație cu o puternică nuanță afectivă. – Var. alelei, dale(lei).Mr. alai. Creație expresivă, cf. aoleu. Suidas menționează pe eleleu „acclamatio bellica”, cf. bg. ólele, tc. hele.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALÉLĂ (< fr. {i}; {s} gr. allelon „reciproc”) s. f. (GENET.) Nume dat oricărei gene dintr-o pereche sau dintr-o serie de gene alternative care pot ocupa același locus și care controlează diferitele expresii (de ex. nuanțele de roșu, alb, galben etc. ale trandafirului) ale aceluiași caracter (în cazul exemplificat, culoarea). Se mai numește alelomorf.

Intrare: alele
alele
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ală (balaur)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • a
  • ala
plural
  • ale
  • alele
genitiv-dativ singular
  • ale
  • alei
plural
  • ale
  • alelor
vocativ singular
plural
Intrare: ală (mil.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • a
  • ala
plural
  • ale
  • alele
genitiv-dativ singular
  • ale
  • alei
plural
  • ale
  • alelor
vocativ singular
plural
cuvânt din altă limbă (I4)
Surse flexiune: DOOM 2
  • ala
  • silabație: a-lae info
  • pronunție: ale
cuvânt din altă limbă (I4)
Pluralul lui ala.
Surse flexiune: DOOM 2
  • alae
Intrare: alei
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • alei
alele interjecție
interjecție (I10)
  • alele
interjecție (I10)
  • ale
alelei interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • alelei
alelele interjecție
interjecție (I10)
  • alelele
Intrare: alelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ale
  • alela
plural
  • alele
  • alelele
genitiv-dativ singular
  • alele
  • alelei
plural
  • alele
  • alelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

a, alesubstantiv feminin

etimologie:

a, alesubstantiv feminin

  • 1. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
etimologie:

aleiinterjecție

  • 1. popular Exclamație folosită ca introducere la invocații, al cărei conținut emoțional variază după felul sentimentului din care se naște invocația (cu excepția notei dureroase). MDA2 DLRLC DLRM
    sinonime: alelei
    • format_quote Alei! femeie nepricepută! Ce-ai făcut? CREANGĂ. P. 88. DLRLC
    • format_quote Alei, tu, stea de seară, O să te întreb, drept să-mi spui, Nu știi oare unde-o fi Secu, micul copil? ȘEZ. IV 143. DLRLC
etimologie:

ale, alelesubstantiv feminin

  • 1. biologie Genă de un anumit tip de pe același cromozom. DEX '09 MDA2 DEX '98
  • diferențiere genetică Formă diferită a unei gene, care determină o trăsătură diferită a unui caracter. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.