2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALEGORIZÁT, -Ă, alegorizați, -te, adj. Cu alegorii. – V. alegoriza.

ALEGORIZÁT, -Ă, alegorizați, -te, adj. Cu alegorii. – V. alegoriza.

alegorizat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: alegoriza] 1 (D. un text) Cu alegorii. 2 (D. o idee, noțiune etc.) Reprezentat prin alegorii (1).

ALEGORIZÁ, alegorizez, vb. I. Tranz. A înfățișa ceva prin alegorii. – Din fr. allégoriser.

ALEGORIZÁ, alegorizez, vb. I. Tranz. A înfățișa ceva prin alegorii. – Din fr. allégoriser.

alegoriza vt [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: fr allégoriser] 1 A reprezenta ceva prin alegorii (1). 2 A da un sens alegoric (unei opere). corectată

ALEGORIZÁ vb. I tr. 1. A da un sens alegoric. 2. A explica prin alegorii. [Cf. fr. allégoriser].

ALEGORIZÁ vb. tr. 1. a da realității un sens alegoric. 2. a exprima prin alegorii. (< fr. allégoriser)

alegorizá vb. I (lit.) A da un sens alegoric ◊ „Mărunta istorie a cuplului ce se izolează de lume într-o carapace a falsei bunăstări alegorizează hipertrofierea egoismului.” R.lit. 6 XI 75 p. 23 (din fr. allégoriser; DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alegorizá vb., ind. prez. 1 sg. alegorizéz, 3 sg. și pl. alegorizeáză

Intrare: alegorizat
alegorizat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alegorizat
  • alegorizatul
  • alegorizatu‑
  • alegoriza
  • alegorizata
plural
  • alegorizați
  • alegorizații
  • alegorizate
  • alegorizatele
genitiv-dativ singular
  • alegorizat
  • alegorizatului
  • alegorizate
  • alegorizatei
plural
  • alegorizați
  • alegorizaților
  • alegorizate
  • alegorizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: alegoriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alegoriza
  • alegorizare
  • alegorizat
  • alegorizatu‑
  • alegorizând
  • alegorizându‑
singular plural
  • alegorizea
  • alegorizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alegorizez
(să)
  • alegorizez
  • alegorizam
  • alegorizai
  • alegorizasem
a II-a (tu)
  • alegorizezi
(să)
  • alegorizezi
  • alegorizai
  • alegorizași
  • alegorizaseși
a III-a (el, ea)
  • alegorizea
(să)
  • alegorizeze
  • alegoriza
  • alegoriză
  • alegorizase
plural I (noi)
  • alegorizăm
(să)
  • alegorizăm
  • alegorizam
  • alegorizarăm
  • alegorizaserăm
  • alegorizasem
a II-a (voi)
  • alegorizați
(să)
  • alegorizați
  • alegorizați
  • alegorizarăți
  • alegorizaserăți
  • alegorizaseți
a III-a (ei, ele)
  • alegorizea
(să)
  • alegorizeze
  • alegorizau
  • alegoriza
  • alegorizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alegorizat

  • 1. Cu alegorii.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi alegoriza
    surse: DEX '98 DEX '09

alegoriza

  • 1. A înfățișa ceva prin alegorii.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere A explica prin alegorii.
      surse: DN
  • 2. A da un sens alegoric.
    surse: DN

etimologie: