17 definiții pentru alegație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALEGÁȚIE, alegații, s. f. (Jur.) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmații făcute sau pentru a justifica ceva. [Var.: (înv.) alegațiúne s. f.] – Din fr. allégation, lat. allegatio, -onis.

alegație sf [At: ODOBESCU, S. II, 279 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / V: ~iune (pl: -ni) / E: fr allégation] 1 (Jur) Invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmații sau pentru a justifica ceva. 2 Afirmație. 3 Motiv. 4 Scuză.

ALEGÁȚIE, alegații, s. f. (Jur.) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmații făcute sau pentru a justifica ceva. [Var.: (Înv.) alegațiúne s. f.] – Din fr. allégation, lat. allegatio, -onis.

ALEGÁȚIE, alegații, s. f. Invocare a unei teorii sau păreri ca dovadă sau scuză, spre a întări afirmațiile făcute. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) alegațiúne (ODOBESCU, S. II 279) s. f.

ALEGÁȚIE, alegații, s. f. (Jur.) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii sau păreri ca dovadă sau scuză spre întărirea unei afirmații făcute. [Var.: (înv.) alegațiúne s. f.] – Fr. allégation (lat. lit. allegatio, -onis).

ALEGÁȚIE s.f. (Jur.) Invocare a unei păreri, a unei idei etc. pentru a justifica ceva sau pentru a întări o afirmație. [Gen. -iei, var. alegațiune s.f. / cf. fr. allégation, lat. allegatio].

ALEGÁȚIE s. f. invocare a unei păreri, idei etc., pentru a justifica ceva, a întări o afirmație. (< fr. allégation, lat. allegatio)

ALEGÁȚIE ~i f. jur. Invocare a unei păreri pentru a justifica ceva sau pentru a sprijini o afirmație. /<fr. allégation, lat. alegatio, ~onis

ALEGAȚIÚNE s. f. v. alegație.

ALEGAȚIÚNE s. f. v. alegație.

alegați(un)e f. 1. citarea unei autorități, a unui fapt; 2. spusa cuiva, aserțiune.

*alegațiúne f. (lat. al-legátio, -ónis. V. legațiune). Acțiunea de a alega, aserțiune, pretext. – Și -áție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alegație (-ți-e) s. f., art. alegația (-ți-a), g.-d. art. alegației; pl. alegații, art. alegațiile (-ți-i-)

alegáție s. f. (sil. -ți-e), art. alegáția (sil. -ți-a), g.-d. art. alegáției; pl. alegáții, art. alegáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: alegație
alegație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alegație
  • alegația
plural
  • alegații
  • alegațiile
genitiv-dativ singular
  • alegații
  • alegației
plural
  • alegații
  • alegațiilor
vocativ singular
plural
alegațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alegațiune
  • alegațiunea
plural
  • alegațiuni
  • alegațiunile
genitiv-dativ singular
  • alegațiuni
  • alegațiunii
plural
  • alegațiuni
  • alegațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alegație, alegațiisubstantiv feminin

  • 1. științe juridice Faptul de a alega; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmații făcute sau pentru a justifica ceva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: invocare
  • 2. Afirmație. MDA2
    sinonime: afirmație
  • 3. Motiv. MDA2
    sinonime: motiv
  • 4. Scuză. MDA2
    sinonime: scuză
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.