7 definiții pentru aleatorism

ALEATORÍSM s. n. Caracter aleatoric. [Pr.: -le-a-] – Din fr. aléatorisme.

ALEATORÍSM s. n. Caracter aleatoric. [Pr.: -le-a-] – Din fr. aléatorisme.

aleatorísm s. n. (sil. a-le-a)

aleatorísm sn [At: DN3 / P: -le-a- / E: fr aleatorisme] 1 Procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător al configurației finale a structurii, stimularea interesului și a imaginației spectatorului. 2 (Muz) Curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorită libertății ce se acordă interpretului.

ALEATORÍSM s.n. 1. Procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător al configurației finale a structurii, stimularea interesului și a imaginației spectatorului. 2. (Muz.) Curent conform căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății ce se acordă interpretului în recrearea sa. [Pron. -le-a-. / < fr. aléatorisme].

ALEATORÍSM s. n. 1. caracter aleatoriu; hazard. 2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului. 3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului. (< fr. aléatorisme)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

aleatorísm s.n. Hazard ◊ „Dintre numele citate mai sus într-un aproximativ aleatorism al vârstei nu pot lipsi [...]” R.l. 17 X 78 p. 22. ◊ „Rezultatele sunt pe măsură, «înscrise» în aleatorismul bogomilic al concluziilor [...]” Luc. 28 IV 84 p. 6 (din fr. aléatorisme; DN3 – alt sens, DEX-S)

Intrare: aleatorism
aleatorism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aleatorism aleatorismul
plural
genitiv-dativ singular aleatorism aleatorismului
plural
vocativ singular
plural