6 definiții pentru aldui

alduí vt [At: POMPILIU, B. 1004 / P: -du-i- / Pzi: -esc / E: mg aldani] (Trs) A binecuvânta.

ALDUÍ, alduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) 1. (În formule de salut) A binecuvânta. 2. (Ir.) A lovi (cu putere). – Magh. áldani.

alduĭésc v. tr. (ung. áldani, a binecuvînta. V. aldămaș). Trans. Binecuvîntez. Mold. Iron. (infl. de altoĭesc). Croĭesc, aplic o lovitură: ĭ-a alduit o nuĭa (Șez. 33,26), l-a alduit c'o nuĭa.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

alduí, alduiesc, vb. intranz. – 1. A binecuvânta (D. Pop, 1978). 2. (fig.) A lovi, a plesni (pe cineva). – Din magh. áldani „a binecuvânta” (Scriban, DER, DLRM, MDA).

alduí, alduiesc, vb. intranz. – 1. A binecuvânta (D. Pop 1978). 2. A lovi pe cineva, a plezni. – Din magh. áldani „a binecuvânta„.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

aldui, alduiesc v. t. (intl.) a lovi cu putere în cap

Intrare: aldui
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aldui alduire alduit alduind singular plural
alduiește alduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alduiesc (să) alduiesc alduiam alduii alduisem
a II-a (tu) alduiești (să) alduiești alduiai alduiși alduiseși
a III-a (el, ea) alduiește (să) alduiască alduia aldui alduise
plural I (noi) alduim (să) alduim alduiam alduirăm alduiserăm, alduisem*
a II-a (voi) alduiți (să) alduiți alduiați alduirăți alduiserăți, alduiseți*
a III-a (ei, ele) alduiesc (să) alduiască alduiau aldui alduiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)