alcov sn [At: CONACHI, P. 195 / V: (iuz) ~ă sf / Pl: ~uri, (înv) ~oave / E: fr alcove] 1 Loc mai ridicat decât podeaua unde se așază patul. 2 Firidă într-o cameră de dormit unde se așază patul. 3 (Pex) Dormitor (al unei femei). 4 (Pex) Pat.

ALCÓV, alcovuri, s. n. Loc mai ridicat decât podeaua sau firidă într-o cameră de dormit, unde se așază patul; p. ext. pat. ♦ Dormitor al unei femei. [Var.: (înv.) alcóvă s. f.] – Din fr. alcôve.

ALCÓV, alcovuri, s. n. Loc mai ridicat decât podeaua sau firidă într-o cameră de dormit, unde se așază patul; p. ext. pat. ♦ Dormitor al unei femei. [Var.: (înv.) alcóvă s. f.] – Din fr. alcôve.

ALCÓV, alcovuri, s. n. Firidă lungă într-o cameră de dormit, unde se așază (de obicei în dosul unei perdele) patul. O cameră de noapte: în fund, un alcov cu perdele și pat. NEGRUZZI, S. III 489. – Variantă: (învechit) alcóvă (MACEDONSKI, O. II 280) s. f.

ALCÓV, alcovuri, s. n. Firidă într-o cameră de dormit, unde se așază patul. [Var.: (înv.) alcóvă s. f.] – Fr. alcôve.

alcóv s. n., pl. alcóvuri

alcóv s. n., pl. alcóvuri

ALCÓV s.n. Adâncitură făcută într-un zid pentru a așeza un pat; (p. ext.) pat de dormit. [Pl. -vuri. / < fr. alcôve, cf. sp. alcoba, ar. al-qubba – dormitor].

ALCÓV s. n. 1. nișă într-un zid pentru a așeza un pat; (p. ext.) pat. 2. budoar. ◊ (fig.) loc intim pentru raporturile amoroase. (< fr. alcôve)

ALCÓV ~uri n. Nișă în peretele dormitorului unde este așezat patul (de obicei în dosul unei perdele). /<fr. alcôve

alcov n. iatac (= fr. alcôve).

*alcóv n., pl. urĭ și oave (fr. alcóve, it. alcova, sp. alcoba, d. ar. al-kobba, ĭatac. V. cubea). Înfundătură într’o cameră în care se pune patu.

alcóvă sf vz alcov

ALCÓVĂ s. f. v. alcov.

ALCÓVĂ s. f. v. alcov.

ALCÓVĂ s. f. v. alcov.

ALCÓVĂ s. f. v. alcov.

alcov, alcovuri s. n. casă de toleranță