2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALCÁN, alcani, s. m. Denumire generică dată hidrocarburilor aciclice saturate; hidrocarbură parafinică, parafină. – Din fr. alcane.

ALCÁN, alcani, s. m. Denumire generică dată hidrocarburilor aciclice saturate; hidrocarbură parafinică, parafină. – Din fr. alcane.

alcan2 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr alcane] 1 (Lpl) Denumire generică pentru hidrocarburile aciclice saturate. 2 Hidrocarbură parafinică. 3 (Spc) Parafină.

ALCÁN s.m. Hidrocarbură saturată aciclică; parafină. [< fr. alcane].

ALCÁN s. m. hidrocarbură aciclică saturată; parafină. (< fr. alcane)

ARCÁN1, arcane, s. n. 1. Laț pentru prinderea sau pentru priponirea animalelor, în special a vitelor. ◊ Expr. A prinde cu arcanul = (în trecut) a prinde (cu ajutorul arcanului) și a lua cu forța în armată; a arcăni; p. gener. a aduce, a lua cu forța. 2. (Art.) Dans popular românesc, asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tăt., ucr. arkan.

arcán1 sn [At: AMIRAS. ap. LET. III, 118/4/ V: ha-, (reg) alcan1, -ana, -anea / Pl: ~e / E: ucr аркан] 1 Laț pentru prinderea sau priponirea vitelor. 2 (Înv) Laț folosit pentru capturarea dușmanilor. 3 (Pop; îe) A prinde (duce) cu -ul A duce pe cineva cu forța. 4 (Înv; îae; d. tineri) A duce cu forța în armată. 5 (Reg; art) Dans popular românesc, asemănător cu sârba. 6 Melodia arcanului1 (5).

ARCÁN1, arcane, s. n. 1. Laț pentru prinderea sau priponirea animalelor, în special a vitelor. ◊ Expr. A prinde cu arcanul = (în trecut) a prinde (cu ajutorul arcanului) și a lua cu forța în armată; a arcăni; p. gener. a aduce, a lua cu forța. 2. (Art.) Dans popular românesc, asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tăt., ucr. arkan.

ARCÁN1, arcane, s. n. Laț pentru prinderea sau pentru priponitul vitelor. Zaporojenii au prins cu arcanele cîțiva harmasari tineri. SADOVEANU, N. P. 272. Văcarii împresurați de cîni umblau călări, alergau înainte, se întorceau, ghioagele și arcanele zburau prin rumeneala inserării și aduceau la cîrduri vitele fugare. SADOVEANU, O. I 268. Spune, spune, barbă sură, Căișorii cum se fură, Cum se iau din bătătură Pe negură Și pe brumă? – Cu ochiul arcanului. TEODORESCU, P. P. 299. ◊ Expr. A prinde sau a ochi (pe cineva) cu arcanul = (în trecut, în regimul feudal) a prinde, a lua cu forța în armată; fig. a aduce, a lua (pe cineva) cu forța. Umblam și eu, ca tot ciobanul, Cu fluierul pe lîngă oi, Cînd ne ochiră cu arcanul Pe mine și-ncă pe vreo doi. IOSIF, V. 83. Pe bădița Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul, îl cetluiau acum zdravăn și-l puneau în cîtuși, să-l trimeată la Piatra. CREANGĂ, A. 8. ♦ (Învechit) Funie lungă cu un laț la unul din capete, folosită odinioară ca armă de război. Toți călări și înarmați Cu săgeți, cu buzdugane Și la brîie cu arcane. ALECSANDRI, P. P. 207.

ARCÁN1, arcane, s. n. Laț pentru prinderea sau pentru priponirea vitelor. ◊ Expr. A prinde cu arcanul = (în trecut) a prinde, a lua cu forța în armată; p. ext. a aduce, a lua cu forța. ♦ (Înv.) Funie lungă cu un laț la unul dintre capete, folosită odinioară ca armă de război și de vînat. – Tc. arkan.

ARCÁN ~e n. Laț pentru prinderea sau priponirea vitelor. ◊ A prinde cu ~ul a lua și duce pe cineva cu forța. /<tat. arkan

arcan n. Mold. 1. odinioară, funie răsucită din păr de cal (întrebuințată ca armă de atac): de Litfeni un buzdugan, de Unguri un arcan AL.; 2. azi, funie lungă cu un ochiu de prins caii: crește cai sălbatici și-i prinde cu arcanul AL.; 3. V. arcana. [Turc. ARKAN, funie, laț: termen special Moldovei și de origină tătărească].

1) arcán n., pl. e (rut. rus. tăt. turc. arkan). Laț de prins caiĭ, în vechime întrebuințat și în bătălie. Prins cu arcanu, se zice ironic despre un ofițer saŭ funcționar de moda veche saŭ care face impresiunea că e pus cu de-a sila într’o funcțiune, pin aluziune la modu de recrutare de odinioară. Un dans popular în Munt., numit și arcaná (Vrancea) și -neá (Trans. Bucov.), f., pl. ale, ele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!arcan (laț) (pop.) s. n., pl. arcane

*arcanul (dans) s. n. art., neart. arcan

arcán (laț, taină) s. n., pl. arcáne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALCÁN s. (CHIM.) parafină, hidrocarbură parafinică.

ALCAN s. (CHIM.) parafină, hidrocarbură parafinică.

ARCÁN s. v. laț, secret, ștreang, taină.

arcan s. v. LAȚ. SECRET. ȘTREANG. TAINĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arcán (arcáne), s. n. – Laț pentru prinderea vitelor. Tc., tăt. arkan (Miklosich, Fremdw., 175; Berneker 30; Lokotsch 102); cf. pol., rut., rus. arkan. Der. arcan(ea), s. f. (dans tipic); arcăni, vb. (a prinde cu arcanul). Miklosich, Wander., 12, consideră că pol. arkan provine din rom. mai curînd decît din tăt., ceea ce pare îndoielnic.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arcanul, joc popular românesc din nordul Moldovei. În timpul stăpânirii austro-ungare asupra Bucovinei, se juca la încorporarea recruților, ca un simbol al prinderii acestora cu „arcanul”. Aparține tipului sârbă* comună. Formație de semicerc, astăzi mixtă dar în trecut bărbătească, cu ținuta de umeri. Cuprinde pași simpli, de plimbare sau „bătuți”, și multe figuri de virtuozitate executate la comandă. Pe vremuri jocul se încheia cu o doină* pe care toți o ascultau în genunchi. V. bărbuncul.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

arcan, arcane, s. n. închisoare

Intrare: alcan
alcan1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alcan
  • alcanul
  • alcanu‑
plural
  • alcani
  • alcanii
genitiv-dativ singular
  • alcan
  • alcanului
plural
  • alcani
  • alcanilor
vocativ singular
plural
Intrare: arcan (laț)
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arcan
  • arcanul
  • arcanu‑
plural
  • arcane
  • arcanele
genitiv-dativ singular
  • arcan
  • arcanului
plural
  • arcane
  • arcanelor
vocativ singular
plural
alcan2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alcan
  • alcanul
  • alcanu‑
plural
  • alcane
  • alcanele
genitiv-dativ singular
  • alcan
  • alcanului
plural
  • alcane
  • alcanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harcan
  • harcanul
plural
  • harcane
  • harcanele
genitiv-dativ singular
  • harcan
  • harcanului
plural
  • harcane
  • harcanelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arcanea
  • arcaneaua
plural
  • arcanele
  • arcanelele
genitiv-dativ singular
  • arcanele
  • arcanelei
plural
  • arcanele
  • arcanelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arcana
  • arcanaua
plural
  • arcanale
  • arcanalele
genitiv-dativ singular
  • arcanale
  • arcanalei
plural
  • arcanale
  • arcanalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alcan, alcanisubstantiv masculin

  • 1. Denumire generică dată hidrocarburilor aciclice saturate; hidrocarbură parafinică. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
    sinonime: parafină
etimologie:

arcan, arcanesubstantiv neutru

  • 1. Laț pentru prinderea sau pentru priponirea animalelor, în special a vitelor. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Zaporojenii au prins cu arcanele cîțiva harmasari tineri. SADOVEANU, N. P. 272. DLRLC
    • format_quote Văcarii împresurați de cîni umblau călări, alergau înainte, se întorceau, ghioagele și arcanele zburau prin rumeneala înserării și aduceau la cîrduri vitele fugare. SADOVEANU, O. I 268. DLRLC
    • format_quote Spune, spune, barbă sură, Căișorii cum se fură, Cum se iau din bătătură Pe negură Și pe brumă? – Cu ochiul arcanului. TEODORESCU, P. P. 299. DLRLC
    • 1.1. învechit Funie lungă cu un laț la unul din capete, folosită odinioară ca armă de război. DLRLC
      • format_quote Toți călări și înarmați Cu săgeți, cu buzdugane Și la brîie cu arcane. ALECSANDRI, P. P. 207. DLRLC
      • diferențiere Laț folosit pentru capturarea dușmanilor. MDA2
    • chat_bubble în trecut A prinde cu arcanul = a prinde (cu ajutorul arcanului) și a lua cu forța în armată. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: arcăni
      • format_quote Umblam și eu, ca tot ciobanul, Cu fluierul pe lîngă oi, Cînd ne ochiră cu arcanul Pe mine și-ncă pe vreo doi. IOSIF, V. 83. DLRLC
      • format_quote Pe bădița Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul, îl cetluiau acum zdravăn și-l puneau în cătuși, să-l trimeată la Piatra. CREANGĂ, A. 8. DLRLC
  • 2. articulat (numai) singular Dans popular românesc, asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. DEX '09 MDA2 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.