5 definiții pentru alcam

alcám sn [At: CORESI, ap. HEM 768 / Pl: ~uri / E: mg alkalom „prilej”] (Îvr) 1 Viclenie. 2 Capcană. 3 Prilej de ceartă. 4 (Fam; lpl) Fițe.

alcám (-muri), s. n. – Viclenie, șiretlic, tertip. Mag. alkalom „ocazie, șansă”. Înv., supraviețuiește în anumite puncte din Trans.

ALCAM s.n. (Criș.) Ocazie, prilej. Că n-au sucuit Dumnăzău cu binta sa a păzi pre om, ce vreame cu alcam îngăduiaște păcătoșilor pre pocanie. C 1692, 511v. Etimologie: magh. alkalom. Cf. m e i d e a n (2).

alcám, alcámuri s.n. (reg.) apucătură, viclenie

alcám n., pl. urĭ (ung. alkalom, tractat, ocaziune, caz). Vechĭ. (Cor.). Azĭ Trans. Rar. Viclenie, cursă.

Intrare: alcam
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alcam alcamul
plural alcamuri alcamurile
genitiv-dativ singular alcam alcamului
plural alcamuri alcamurilor
vocativ singular
plural