12 definiții pentru alcaic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alcáic, ~ă a [At: DA ms / P: ~ca-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr alcaïque] 1 (Îs) Vers ~ Vers antic format din cinci picioare, cu cezura după al doilea picior. 2 (Îs) Strofă ~ Strofă compusă din două versuri alcaice, unul iambic și unul coriambic.

ALCÁIC, -Ă, alcaici, -ce, adj. (În sintagmele) Vers alcaic = vers antic format din cinci picioare, cu cezura după al doilea picior. Strofă alcaică = strofă compusă din patru versuri: două alcaice, unul iambic și unul coriambic. [Pr.: -ca-ic] – Din fr. alcaïque.

ALCÁIC, -Ă, alcaici, -ce, adj. (În sintagmele) Vers alcaic = vers antic format din cinci picioare, cu cezura după al doilea picior. Strofă alcaică = strofă compusă din patru versuri: două alcaice, unul iambic și unul coriambic. [Pr.: -ca-ic] – Din fr. alcaïque.

ALCÁIC, -Ă adj. Vers alcaic = vers endecasilabic greco-latin, de un ritm foarte armonios, creat de poetul Alceu; strofă alcaică = strofă în care primele două versuri sunt alcaice. [< fr. alcaïque, lat. alcaicus, cf. Alceu – poet liric grec].

ALCÁIC, -Ă adj. vers ~ = vers endecasilabic greco-latin, cu un ritm armonios; strofă ~ă = strofă cu primele două versuri alcaice. (< fr. alcaïque, lat. alcaicus)

ALCÁIC ~că (~ci, ~ce): Vers ~ vers iambic, armonios, format din cinci picioare în versificația latină și greacă. /<lat. alcaicus, fr. alcaïque

*alcáic adj. Un fel de strofă grecească și latină numită așa după poetu grecesc Alceŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alcáic (-ca-ic) adj. m., pl. alcáici; f. alcáică, pl. alcáice

alcáic adj. m. (sil. -ca-ic), pl. alcáici; f. sg. alcáică, pl. alcáice


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

alcaic (de la poetul grec ’Aλϰαῖος, Alceu) 1. Vers a., vers endecasilabic alcătuit dintr-o anacruză* lungă sau scurtă, un troheu*, un spondeu*, un dactil*, un troheu și încă o silabă lungă sau scurtă. Se mai numește și endecasilabic a.: U/- U/--/-UU/-U/U. 2. Strofă a., strofă alcătuită din doi endecasilabi a., un enneasilab a. și un decasilab a. V. endecasilab, vers.

ALCAIC (< fr. alcaïque; < lat. alcaicus) Vers folosit în lirica greacă de poetul Alkaios (sec. VII î.e.n). Măsura versului alcaic este de 11 silabe; de aici și denumirea de vers endecasilabic. Alcătuit din o anacruză, un troheu, un spondeu, un dactil, un alt troheu și o silabă scurtă sau lungă (...). De la greci l-au împrumutat și poeții romani, cu unele modificări (alcătuirea lui din șase picioare cu o cezură la mijloc). Strofa formată din două versuri alcaice de unsprezece silabe, un vers de nouă silabe denumit enneasilab (patru spondei sau trohei precedați de o anacruză) și un vers de zece silabe, decasilab (doi dactili, doi trohei) se numește strofă alcaică. Ex. Vi-des ut al-ta stet ni-ve can-di-dus So-cra-te nec iam sus-ti-ne-ant o-nus Sil-vae la-bo-ran-tes ge-lu-que Flu-mi-na con-sti-te-rint a-cu-to. (Vezi cum stă Soracte cel alb de zăpada cea înaltă, Doborîte de ger, pădurile abia-și susțin acum povara, Iar apele s-au oprit de gerul cel pătrunzător.) (HORAȚIU, Ode, I, 9)

decasilab alcaic (< gr. δεϰασύλλαβος, δέϰα [deka] „zece” + συλλαβή [syllabé] „silabă”), tip de vers alcaic* compus din doi dactili* și doi trohei*: -UU/-UU/-U/-U. Este al patrulea (și ultimul) vers din strofa alcaică.

enneasilab alcaic (< gr. ἐννεασύλλαβος, din ἐννέα [enea], „nouă” + συλλαβή, „silabă”), tip de vers alcaic* dintr-un diametru* trohaic precedat de o anacruză (1): U/-U/-U/-U/-U. Este al treilea vers din strofa alcaică.

Intrare: alcaic
alcaic adjectiv
  • silabație: al-ca-ic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alcaic
  • alcaicul
  • alcaicu‑
  • alcaică
  • alcaica
plural
  • alcaici
  • alcaicii
  • alcaice
  • alcaicele
genitiv-dativ singular
  • alcaic
  • alcaicului
  • alcaice
  • alcaicei
plural
  • alcaici
  • alcaicilor
  • alcaice
  • alcaicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alcaic

  • 1. (în) sintagmă Vers alcaic = vers antic format din cinci picioare, cu cezura după al doilea picior.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Vers endecasilabic greco-latin, de un ritm foarte armonios, creat de poetul Alceu.
      surse: DN
  • 2. (în) sintagmă Strofă alcaică = strofă compusă din patru versuri: două alcaice, unul iambic și unul coriambic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: