2 intrări

12 definiții

alcătuitór, -oáre [At: (a. 1815) URICARIUL, I, 333/29 / V: (îrg) -iu, -oare a / P: -tu-i- / Pl: ~i / E: alcătui1 + -tor] 1 a Care intră în compoziția unui lucru Si: constitutiv. 2 sf Persoană care alcătuiește1 (1-5) ceva.

ALCĂTUITÓR, -OÁRE, alcătuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care intră în compoziția unui lucru; constitutiv. 2. S. m. și f. Persoană care alcătuiește ceva. [Pr: -tu-i-] – Alcătui1 + suf. -tor.

ALCĂTUITÓR, -OÁRE, alcătuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care intră în compoziția unui lucru; constitutiv. 2. S. m. și f. Persoană care alcătuiește ceva. [Pr.: -tu-i-] – Alcătui1 + suf. -tor.

ALCĂTUITÓR2, -OÁRE, alcătuitori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care alcătuiește, întocmește, creează ceva. Alcătuitor de versuri. Alcătuitorii unei legi.

ALCĂTUITÓR1, -OÁRE, alcătuitori, -oare, adj. Care intră în compoziția, în structura unui anumit lucru; constitutiv. Elementele alcătuitoare.

ALCĂTUITÓR, -OÁRE, alcătuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care intră în compoziția unui lucru; constitutiv. 2. S. m. și f. Persoană care alcătuiește ceva. – Din alcătui1 + suf. -(i)tor.

alcătuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. alcătuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. alcătuitoáre

alcătuitór adj. m., s. m., pl. alcătuitóri; f. sg. și pl. alcătuitoáre

ALCĂTUITÓR adj. v. component.

ALCĂTUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care intră în componența unui lucru; care face parte din ceva. Elemente ~oare. /a alcătui + suf. ~itor

alcătuitor a. care alcătuește, constitutiv.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALCĂTUITÓR adj. component, constituent, constitutiv, formativ, (rar) structural, (înv.) compozánt, compunătór. (Element ~.)

Intrare: alcătuitor (adj.)
alcătuitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alcătuitor alcătuitorul alcătuitoare alcătuitoarea
plural alcătuitori alcătuitorii alcătuitoare alcătuitoarele
genitiv-dativ singular alcătuitor alcătuitorului alcătuitoare alcătuitoarei
plural alcătuitori alcătuitorilor alcătuitoare alcătuitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: alcătuitor (s.m.)
alcătuitor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alcătuitor alcătuitorul
plural alcătuitori alcătuitorii
genitiv-dativ singular alcătuitor alcătuitorului
plural alcătuitori alcătuitorilor
vocativ singular
plural