7 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albúș sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 100 / Pl: ~uri / E: alb + -uș] 1 (Atm; îvr) Sclerotică. 2 Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă, în cea mai mare parte, din albumină, care înconjoară gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc.

ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc. 2. (Rar) Sclerotică. – Alb + suf. -uș.

ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjoară gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc. 2. (Rar) Sclerotică. – Alb + suf. -uș.

ALBÚȘ2, albușuri, s. n. (Rar; de obicei cu determinare «al ochiului») Albul ochiului. Bătrînul a tăcut, întunecîndu-și albușurile ochilor subt sprîncene. SADOVEANU Z. C. 235.

ALBÚȘ1, albușuri, s. n. Substanță transparentă și vîscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de pasăre și care se întărește făcîndu-se albă la fiert.

ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de pasăre. 2. (Rar) Albul ochiului; sclerotică. – Din alb2 + suf. -uș.

ALBÚȘ ~uri n. Parte componentă a oului, compusă dintr-o substanță vâscoasă, transparentă, care înconjoară gălbenușul. /alb + suf. ~

ALBUȘ s. n. (Mold.) Albul ochiului, sclerotica. La ochi albușuri în giurul împregiurul luminii ca alte jigănii nu are, ce pre unde ar fi să fie albușul ochiului, iarăși soldzișori ca și peste tot trupul are. CI, 172; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: alb + suf. -uș.

albuș n. substanță albă a oului și a ochiului.

albúș n., pl. urĭ și e (d. alb). Substanța albă din oŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albúș s. n., pl. albúșuri

albúș s. n., pl. albúșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBÚȘ s. v. sclerotică.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Asphodelus albus Mill. (syn. A. Racemosus L.Z.T.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe, în raceme (cca 2 cm lungime) dense, simple sau paniculate. Frunze enziforme, îndepărtate, verzi-închis. Plantă înaltă pînă la 110 cm.

Calochortus albus Dougl. Specie care înflorește vara. Flori sferice, pendente, albe cu mijlocul roșu, petale interioare cu vîrf ascuțit și peri lungi, cele de pe margine lunguieț-lanceolate cu vîrf ascuțit fără pată, glande cu nectar în formă de semilună, cu 4 solzi franjurați. Frunze liniare. Fruct, capsulă cu cioc scurt. Plantă de cca 85 cm înălțime.

Cytisus albus Hacq. (syn. G. leucanthus Waldst. et Kit.). Specie care înflorește primăvara. Flori albe sau palid-gălbui, caliciu alb-vilos apar pe toată lungimea lujerului. Tulpini de 30 cm înălțime, pețiolii șt partea inferioară a frunzelor sînt acoperite cu peri strîns alipiți, sericei, rar glabrescenți. Foliolele frunzelor superioare păroase. Lăstari lungi, subțiri, tomentoși. Fructe lînoase. Este folosit ca arbust decorativ cît și în aranjamentele florale.

Lupinus albus L. Specie care înflorește vara. Flori albe cu vîrful petalelor albăstrui, în racem terminal. Frunze cu 5-11 foliole invers-ovat-oblonge, pubescente pe spate și glabre pe față. Plantă anuală, păroasă, cu tulpina ramificată.

Petasites albus (L.) Gaertn. Specie care înflorește primăvara. Flori hermafrodite (stigmate liniar-lanceolate, ascuțite la vîrf, sectate) albe-gălbui, așezate în capitule reunite în raceme, terminale pe tulpină; deseori apar înaintea frunzelor. Frunze radicale orbicular-cordiforme, inegal-dințate, pe partea inferioară lat-sur-păroase. Plante perene, erbacee, cu tulpini acoperite de frunze scvamiforme, pînă la 0,90 m înălțime.

arată toate definițiile

Intrare: albuș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albuș
  • albușul
  • albușu‑
plural
  • albușuri
  • albușurile
genitiv-dativ singular
  • albuș
  • albușului
plural
  • albușuri
  • albușurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Asphodelus albus
Asphodelus albus  nomenclatura binară
compus
  • Asphodelus albus
Intrare: Calochortus albus
Calochortus albus  nomenclatura binară
compus
  • Calochortus albus
Intrare: Cytisus albus
Cytisus albus  nomenclatura binară
compus
  • Cytisus albus
Intrare: Lupinus albus
Lupinus albus  nomenclatura binară
compus
  • Lupinus albus
Intrare: Petasites albus
Petasites albus  nomenclatura binară
compus
  • Petasites albus
Intrare: Symphoricarpus albus
Symphoricarpus albus  nomenclatura binară
compus
  • Symphoricarpus albus
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

albuș

  • 1. Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. rar Albul ochiului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sclerotică un exemplu
    exemple
    • Bătrînul a tăcut, întunecîndu-și albușurile ochilor subt sprîncene. SADOVEANU Z. C. 235.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Alb + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09