ALBUMINURÍE s. f. Prezența albuminei în urină (indicând, de obicei, o boală a rinichilor, insuficiență cardiacă etc). – Din fr. albuminurie.

ALBUMINURÍE s. f. Prezența albuminei în urină (indicând, de obicei, o boală a rinichilor, insuficiență cardiacă etc.). – Din fr. albuminurie.

ALBUMINURÍE s. f. Prezența albuminei în urină (indicînd de obicei o boală a rinichilor).

ALBUMINURÍE s. f. Prezența albuminei în urină (indicând de obicei o boală a rinichilor). – Fr. albuminurie.

albuminuríe (-mi-nu- / -min-u) s. f., art. albuminuría, g.-d. albuminuríi, art. albuminuríei

albuminuríe s. f., art. albuminuría, g.-d. albuminuríi, art. albuminuríei

albuminuríe sf [At: DA ms / P: -ri-e / PI: -ii / E: fr albuminurie] 1-3 (Med) (Buletin de) analiză cu (prezența albuminei în urină).

ALBUMINURÍE s.f. (Med.) Prezența albuminei în urină. [Gen. -iei. / < fr. albuminurie, cf. fr. albumine, gr. ouron – urină].

ALBUMINURÍE s. f. prezența albuminei în urină. (< fr. albuminurie)

ALBUMINURÍE f. Prezență a albuminei în urină, întâlnită la unele boli de rinichi. /<fr. albuminurie

*albuminuríe f. Med. Boală caracterizată pin [!] prezența albumineĭ în urină.

ALBUMIN-, v. ALBUMINO-. □ ~emie (v. -emie), s. f., prezență a albuminei în plasma sanguină; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a albuminei în urină.