ALBUM, albume, s. n. 1. Caiet cu foile dintr-o hârtie specială, în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc. ♦ Caiet în care se scriu versuri, citate sau în care se schițează desene. 2. Colecție de fotografii, de ilustrații, de schițe etc. reunite într-un volum, după o temă unitară. Album de artă. 3. (Muz.) Disc sau CD cu muzică pe care sunt înregistrate mai multe piese, de obicei ale aceluiași interpret sau ale aceleiași formații. [Pl. și: albumuri] – Din fr., lat. album.

album sn [At: NEGRUZZI, S. I, 43 / A: (Trs) al~ / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: lat, fr album] 1 (Înv) Caiet în care se scriau versuri, citate sau se schițau desene. 2 Caiet cu foile dintr-o hârtie specială, în care se păstrează fotografii, mărci poștale etc. 3 (Rar) Listă de nume. 4 Colecție de fotografii, ilustrații, schițe etc. reunite într-un volum, după o temă unitară. 5 Colecție de melodii (cu temă comună) ale unui muzician, înregistrate pe disc. 6 Muzica unui album (5).

albumeală sf [At: PANȚU, PL.² / Pl: ~eli / E: ns cf alb] (Bot; reg) 1 Floare-de-colț (Leontopodium alpinum). 2 Flocoșele (Filago arvensis). 3 Firicică (Filago germanica). 4 Steluță (Stellaria nemorum).

*ALBUM (pl. -muri, -me) sn. 1 Volum cu pagini albe în care cineva înseamnă versuri, cugetări, amintiri; Fig.: răsfoim împreună ~ul suvenirilor noastre (I.-GH.) ¶ 2 Mai multe foi de hîrtie groasă legate la un loc și în care se păstrează fotografii, cărți, mărci poștale, etc. (🖼 61): erau pe-o masă ~uri de fotografii (BR. -VN.) [fr.].

ALBUMEALĂ sf. 🌿 = FLOAREA-DOAMNEI [lat. albumen + -eală].

ALBUM, albume, s. n. 1. Caiet cu foile dintr-o hârtie specială, în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc. ♦ Caiet în care se scriu versuri, citate sau în care se schițează desene. 2. Colecție de fotografii, de ilustrații, de schițe etc., reunite, într-un volum, după o temă unitară. Album de artă. [Pl. și: albumuri] – Din fr., lat. album.

ALBUM, albume, s. n. 1. Caiet cu foile dintr-o hîrtie specială (de obicei colorată), în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci etc. Albumul ei cu scoarțe violete E plin de cărți poștale ilustrate: Vederi din țară și străinătate, Orașe, fluvii, parcuri și portrete. TOPÎRCEANU, M. 20. ♦ Caiet frumos cartonat, în care se scriu versuri originale, citate, sau în care se schițează desene. Copiez din albumul meu chiar spunerea doamnei B. NEGRUZZI, S. I 43. 2. Volum alcătuit dintr-o serie de fotografii, ilustrații, schițe etc., reunite după o temă unitară. V. catalog. Albumul modelelor de mașini. Album de artă. - Pl. și: albumuri.

ALBUMEALĂ, albumele, s. f. Floare-de-colț.

ALBUM, albume, s. n. 1. Caiet cu foile dintr-o hîrtie specială, în care se păstrează fotografii, ilustrate etc. ♦ Caiet în care se scriu versuri, citate, sau în care se schițează desene. 2. Volum alcătuit dintr-o serie de fotografii, ilustrații, schițe etc. reunite după o temă unitară. [Pl. și: albumuri] – Fr. album (lat. lit. album).

ALBUMEALĂ, albumele, s. f. (Bot.) Floare-de-colț. – Din lat. albumen + suf. -eală

ALBUM s.n. 1. Caiet sau volum special legat, în care se păstrează fotografii, vederi etc. sau unde sunt adunate o serie de fotografii, desene, mărci etc. după o anumită temă. V. catalog. ♦ Listă de nume. 2. Caiet în care se scriu versuri (originale), maxime etc. [Pl. -me, -muri. / < fr. album, cf. lat. album – alb].

ALBUM s. n. 1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc. ◊ caiet în care se scriu versuri, maxime. 2. carte mare cuprinzând ilustrații, fotografii etc. 3. colecție de melodii ale unui cântăreț, ale unei formații pe un singur disc. (< fr., lat. album)

album s. n. 1979 Colecție de melodii ale unui cântăreț, ale unei formații reunite pe un singur disc; LP v. single

album-catalog s. n. Catalog (al unei expoziții) realizat în condițiile grafice și la dimensiunile unui album ◊ „Reproducem câteva din crochiurile selectate de pictor pentru a ilustra albumul-catalog editat cu prilejul vernisajului expoziției.” R.lit. 10 IV 75 p. 24 (din album + catalog)

catalog-album s. n. Catalog de expoziție sub formă de album ◊ „Se găsește un catalog-album cu ilustrații în culori.” Sc. 16 XI 67 p. 4. ◊ „O lucrare somptuoasă, prilejuită de un eveniment – catalogul-album Brâncuși, semnat de P.O. – urmărită scrupulos de autor până la ieșirea de sub tipar.” I.B. 29 VIII 72 p. 2; v. și Luc. 18 II 67 p. 8, Sc. 16 XII 67 p. 4 (din catalog + album)

ALBUM ~e n. Caiet cartonat în care se păstrează fotografii, timbre sau se scriu versuri, citate. /<fr., lat. album

album n. 1. caiet în care se înscriu versuri dela amici sau oameni distinși; 2. colecțiune de portrete, desenuri, note, etc.

albumeală f. floare alb-gălbuie, numită și floarea reginei, se găsește pe muntele Caraiman(Gnaphalium leontopodium). [Lat. ALBUM, cu sufixul eală].

*álbum n., pl. e (lat. album). Caĭet în care amiciĭ orĭ oameniĭ distinșĭ îțĭ scriŭ versurĭ orĭ cugetărĭ. Colecțiune de portrete, note, desemne. – Fals albúm (fr. album). Vulg. albón (rus. albóm).

albumeálă f., pl. elĭ. V. albumiță.

albumíță f., pl. e (pare să fie cuv. lit.). Nț. Tudeliță. – Și -meálă, pl. élĭ.

album s. n., pl. albume

albumeală s. f., g.-d. art. albumelei; pl. albumele

album s. n., pl. albume

albumeală s. f., g.-d. art. albumelei; pl. albumele

album s. n., pl. albume

albumeală s. f., g.-d. art. albumelei; pl. albumele

album, pl. albume

album, -muri.

albumeală (-eli), s. f. – Plantă (Gnaphalium leontopodium). – Var. albumiță. Lat. albumen (Candrea-Dens., 40; DAR; cf. REW 328, unde lipsește rom.); cf. it. albume. Cuvîntul lat. este reprezentat numai de formele der., prima cu suf. -eală, și a doua cu suf. dim. -iță.

LEONTOPODIUM Cass., ALBUMEALĂ, fam. Compositae. Gen originar din regiunile montane ale Europei și Asiei, 40-42 specii, erbacee, perene gazonante, cu tulpini (erecte, neramificate) și frunze lanat-tomentoase. Flori (cele femele, marginale, așezate în mat multe rînduri, fertile, petalele filamentoase; iar: cele; mascule, centrale, infundibuliforme, sterile) galbene-verzi, dispuse în calatidii emisferice înconjurate de un involucru cu foliolele imbricate, reunite în corimbe însorite de frunze alb-lînoase, radiale. Frunze îngust- sau liniar-lanceolate, cele bazale dispuse în rozete. Papus în formă de inel.

album, albume s. n. 1. (intl.) antecedente penale, cazier judiciar 2. (muz.) disc de vinilin de format mare

ALBUMEALĂ s. v. steluță.

ALBUMEALĂ s. v. floarea-reginei.

albumeală s. v. STELUȚĂ.

ALBUMEALĂ s. (BOT.; Leontopodium alpinum) albumiță, floarea-reginei, floare-de-colț, (rar) edelvais, (reg.) flocoșele (pl.), steluță, floarea-doamnei.