18 definiții pentru albuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albúș sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 100 / Pl: ~uri / E: alb + -uș] 1 (Atm; îvr) Sclerotică. 2 Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă, în cea mai mare parte, din albumină, care înconjoară gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc.

ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc. 2. (Rar) Sclerotică. – Alb + suf. -uș.

ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjoară gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc. 2. (Rar) Sclerotică. – Alb + suf. -uș.

ALBÚȘ2, albușuri, s. n. (Rar; de obicei cu determinare «al ochiului») Albul ochiului. Bătrînul a tăcut, întunecîndu-și albușurile ochilor subt sprîncene. SADOVEANU Z. C. 235.

ALBÚȘ1, albușuri, s. n. Substanță transparentă și vîscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de pasăre și care se întărește făcîndu-se albă la fiert.

ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de pasăre. 2. (Rar) Albul ochiului; sclerotică. – Din alb2 + suf. -uș.

ALBÚȘ ~uri n. Parte componentă a oului, compusă dintr-o substanță vâscoasă, transparentă, care înconjoară gălbenușul. /alb + suf. ~

ALBUȘ s. n. (Mold.) Albul ochiului, sclerotica. La ochi albușuri în giurul împregiurul luminii ca alte jigănii nu are, ce pre unde ar fi să fie albușul ochiului, iarăși soldzișori ca și peste tot trupul are. CI, 172; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: alb + suf. -uș.

albuș n. substanță albă a oului și a ochiului.

albúș n., pl. urĭ și e (d. alb). Substanța albă din oŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albúș s. n., pl. albúșuri

albúș s. n., pl. albúșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBÚȘ s. v. sclerotică.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

albuș s. n. sg. (er.) spermă

a lua albușul expr. a se alege cu un câștig minim, a nu lua mai nimic

a rămâne cu albușul / cu izma expr. (intl.) a se alege cu un câștig minim, a nu lua mai nimic.

Intrare: albuș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albuș
  • albușul
  • albușu‑
plural
  • albușuri
  • albușurile
genitiv-dativ singular
  • albuș
  • albușului
plural
  • albușuri
  • albușurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

albuș

  • 1. Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. rar Albul ochiului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sclerotică un exemplu
    exemple
    • Bătrînul a tăcut, întunecîndu-și albușurile ochilor subt sprîncene. SADOVEANU Z. C. 235.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Alb + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09