13 definiții pentru albitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBITÚRĂ, albituri, s. f. 1. (La pl.) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babușcă etc.; albișoară. 3. (Reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel și de păstârnac. 4. (Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spațiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri; p. ext. spațiu alb între rânduri. – Alb + suf. -itură.

ALBITÚRĂ, albituri, s. f. 1. (La pl.) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babușcă etc.; albișoară. 3. (Reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel și de păstârnac. 4. (Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spațiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri; p. ext. spațiu alb între rânduri. – Alb + suf. -itură.

albitu sf [At: ODOBESCU, S. 1, 480 / V: (reg) ~băt~[1] / E: alb + -itură] 1 Albire. 2-3 (Ccr) Materie albită (1, 2). 4 (Reg) Sclerotică. 5 (Lpl) Lenjerie albă. 6-7 (Pfm) Pești (mici) sau pui de pește Si: albișoară (5). 8-9 (Fam) Rădăcină de pătrunjel sau păstârnac pentru gătit. 10 (Tip) Mici piese de plumb ce servesc la completarea spațiului alb dintre litere sau rânduri. 11 (Pex) Spațiu alb dintre rândurile tipărite. 12 (Arg) Ban de argint. 13 (Rar; lpl) Obiecte care, privite din depărtare, par albe. 14 (Îoc negritură) Totalitatea strugurilor albi dintr-o vie

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală, dar avem albatură. — gall

ALBITÚRĂ, albituri, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Rufărie de corp sau de pat. Avea, pe sub cojoacele de vulpe cu care era îmbrăcat, niște albituri cum nu se făceau pe atunci la noi în țară. GALACTION, O. I 274. Se puse binișor în pat, ca să nu se mototolească albiturile. ISPIRESCU, L. 251. Albiturile și straiele țesute și împodobite cu măiestrie de femeile romînce prezentau o priveliște plină de interes. ODOBESCU, S. I 480. 2. (La sg., cu sens colectiv) Nume generic dat exemplarelor mici de plătică sau de babușcă. Sub stratul de struguri era o rogojină și dedesubt, reci și lipicioși, pescidți în amurg, crapi, șalăi, albitură. DUMITRIU, N. 232. în balta singuratică nu se mai putea ține... decît puțină albitură. SADOVEANU, P. M. 11. A trebuit să se mulțumească cu pește de gîrlă, cu crapi, știuci și tot felul de albitură. CAZABAN, V. 22. 3. (Tipogr.; cu sens colectiv) Mici piese de plumb care se introduc între cuvinte sau printre rînduri, pentru a păstra distanța cuvenită; p. ext. spațiu alb între rîndurile tipărite. E prea multă albitură pe pagina asta.

ALBITÚRĂ, albituri, s. f. 1. (La pl.) Rufărie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babușcă etc. 3. (Reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel și de păstîrnac. 4. (Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spațiului alb dintre litere, cuvinte sau rînduri; p. ext. spațiu alb între rînduri. – Din alb2 + suf. -(i)tură.

ALBITÚRĂ ~i f. 1) mai ales la pl. Totalitate a rufelor de corp sau de pat; lenjerie; rufărie. 2) Nume dat mai multor specii de pești mici (plătică, babușcă). 3) poligr. Piese de plumb care se pun între cuvinte și rânduri pentru a completa spațiile albe. 4) Spațiu alb dintre cuvinte și rânduri. /alb + suf. ~itură

albitură f. 1. pești albi, plătică mică de tot (și amestecată cu cosac, batcă, etc.); 2. pl. rufe albe.

albitúră f., pl. ĭ (d. alb). Amestecătură de peștĭ micĭ (maĭ ales batcă, cîrjancă ș. a.) sărațĭ și expușĭ ca marfă. (V. fîță, chisoagă). Pl. Rufe: a spăla albiturile (V. negriturĭ).

albatúră[1] sf vz albitură

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală, unde avem albătură. — gall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albitu s. f., g.-d. art. albiturii; pl. albituri

albitúră s. f., g.-d. art. albitúrii; pl. albitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALBITÚRĂ s. 1. (mai ales la pl.) v. rufărie. 2. (TIPOGR.) reglet. (~ completează spațiile albe dintre rânduri.) 3. v. blanc. 4. (IHT.) baboiaș, caracudă, mărunțiș, plevușcă, (rar) plevuică, (reg.) chisoagă, pleviță. (~ se numește orice pește mic de culoare albă sau argintie.)

ALBITU s. 1. (mai ales la pl.) primeneală, rufă, rufărie, schimb, (reg.) premenituri (pl.). 2. (TIPOGR.) reglet. (~ completează spațiile albe dintre rînduri.) 3. (IHT.) baboiaș, caracudă, mărunțiș, plevușcă, (rar) plevuică, (reg.) chisoagă, pleviță. (~ se numește orice pește mic de culoare albă sau argintie.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

albitură s. f. sg. băutură spirtoasă incoloră

Intrare: albitură
albitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albitu
  • albitura
plural
  • albituri
  • albiturile
genitiv-dativ singular
  • albituri
  • albiturii
plural
  • albituri
  • albiturilor
vocativ singular
plural
albatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albatu
  • albatura
plural
  • albaturi
  • albaturile
genitiv-dativ singular
  • albaturi
  • albaturii
plural
  • albaturi
  • albaturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albitu, albiturisubstantiv feminin

  • 1. Albire. MDA2
    sinonime: albire
  • 2. (la) plural Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Avea, pe sub cojoacele de vulpe cu care era îmbrăcat, niște albituri cum nu se făceau pe atunci la noi în țară. GALACTION, O. I 274. DLRLC
    • format_quote Se puse binișor în pat, ca să nu se mototolească albiturile. ISPIRESCU, L. 251. DLRLC
    • format_quote Albiturile și straiele țesute și împodobite cu măiestrie de femeile romînce prezentau o priveliște plină de interes. ODOBESCU, S. I 480. DLRLC
  • 3. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babușcă etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: albișoară
    • format_quote Sub stratul de struguri era o rogojină și dedesubt, reci și lipicioși, pescuiți în amurg, crapi, șalăi, albitură. DUMITRIU, N. 232. DLRLC
    • format_quote În balta singuratică nu se mai putea ține... decît puțină albitură. SADOVEANU, P. M. 11. DLRLC
    • format_quote A trebuit să se mulțumească cu pește de gîrlă, cu crapi, știuci și tot felul de albitură. CAZABAN, V. 22. DLRLC
  • 4. regional Nume dat rădăcinilor de pătrunjel și de păstârnac. DEX '09 MDA2 DEX '98
  • 5. tipografie Mici piese de plumb care servesc la completarea spațiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • 5.1. prin extensiune Spațiu alb între rânduri. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote E prea multă albitură pe pagina asta. DLRLC
  • 6. regional Sclerotică. MDA2
    sinonime: sclerotică
  • 7. argou; argotic Ban de argint. MDA2
  • 8. rar (la) plural Obiecte care, privite din depărtare, par albe. MDA2
  • 9. Totalitatea strugurilor albi dintr-o vie. MDA2
etimologie:
  • Alb + sufix -itură. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.