albitoríe sf [At: MARIAN, CH. 52 / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: albitor + -ie] 1 (Înv) Loc unde se produce culoarea albă. 2 Secție într-o întreprindere textilă unde se albesc (14) produsele.

ALBITORÍE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor – Albitor + suf. -ie.

ALBITORÍE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor. – Albitor + suf. -ie.

ALBITORÍE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă, în care se dă produselor o culoare albă prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor.

ALBITORÍE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă, în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor. – Din albitor + suf. -ie.

albitoríe s. f., art. albitoría, g.-d. art. albitoríei; pl. albitoríi, art. albitoríile

albitoríe s. f., art. albitoría, g.-d. art. albitoríei; pl. albitoríi, art. albitoríile