2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBITORIE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor – Albitor + suf. -ie.

albitorie sf [At: MARIAN, CH. 52 / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: albitor + -ie] 1 (Înv) Loc unde se produce culoarea albă. 2 Secție într-o întreprindere textilă unde se albesc (14) produsele.

ALBITORIE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor. – Albitor + suf. -ie.

ALBITORIE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă, în care se dă produselor o culoare albă prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor.

ALBITORIE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă, în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor. – Din albitor + suf. -ie.

albitor, ~oare [At: I. IONESCU, C. 197/26 / V: (îrg) -iu sm[1] / Pl: ~i, ~oare / E: albi + -tor] 1 a (Înv) Care albește (10). 2 smf Muncitor care lucrează într-o albitorie. 3 sm (Înv) Rafinator de zahăr. corectat(ă)

  1. Intrarea variantei menționează s.m.f. și adj. — gall

albitoriu, ~ie a, smf[1] vz albitor corectat(ă)

  1. La intrarea principală varianta este menționată doar ca s.m. — gall

ALBITOR, -TOARE adj. sm. f. 1 Care albește 2 Spec.: ~ de zahăr (ION.), rafinator de zahăr [albi].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albitorie s. f., art. albitoria, g.-d. art. albitoriei; pl. albitorii, art. albitoriile (desp. -ri-i-)

albitorie s. f., art. albitoria, g.-d. art. albitoriei; pl. albitorii, art. albitoriile

albitorie s. f., art. albitoria, g.-d. art. albitoriei; pl. albitorii, art. albitoriile

Intrare: albitorie
albitorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albitorie
  • albitoria
plural
  • albitorii
  • albitoriile
genitiv-dativ singular
  • albitorii
  • albitoriei
plural
  • albitorii
  • albitoriilor
vocativ singular
plural
Intrare: albitor (adj.)
albitor2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albitor
  • albitorul
  • albitoru‑
  • albitoare
  • albitoarea
plural
  • albitori
  • albitorii
  • albitoare
  • albitoarele
genitiv-dativ singular
  • albitor
  • albitorului
  • albitoare
  • albitoarei
plural
  • albitori
  • albitorilor
  • albitoare
  • albitoarelor
vocativ singular
plural
albitoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albitoriu
  • albitoriul
  • albitorie
  • albitoria
plural
  • albitorii
  • albitoriii
  • albitorii
  • albitoriile
genitiv-dativ singular
  • albitoriu
  • albitoriului
  • albitorii
  • albitoriei
plural
  • albitorii
  • albitoriilor
  • albitorii
  • albitoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albitorie, albitoriisubstantiv feminin

  • 1. Secție într-o întreprindere textilă în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
  • 2. învechit Loc unde se produce culoarea albă. MDA2
etimologie:
  • Albitor + sufix -ie. DEX '09 MDA2 DEX '98

albitor, albitoareadjectiv

etimologie:
  • albi + -tor. MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.