3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albit2, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 253/20 / Pl: ~iți, ~e / E: albi] 1 Devenit (mai) alb (1) Si: înălbit2. 2 Făcut (mai) alb (1). 3 (D. păr) Cărunt. 4 (Pex; d. oameni) îmbătrânit2. 5 (Pop) Văruit2. 6 (Fig) Curățat2.

albit1 sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr albite] Mineral verzui, roșiatic sau lăptos, cu luciu sidefiu ori sticlos, folosit în ceramică.

ALBÍT1 s. n. Mineral lăptos, verzui, roșiatic, cu luciu sidefiu sau sticlos, folosit în industria ceramicii. – Din fr. albite.

ALBÍT1 s. n. Mineral lăptos, verzui, roșiatic, cu luciu sidefiu sau sticlos, folosit în industria ceramicii. – Din fr. albite.

ALBÍT2, -Ă, albiți, -te, adj. 1. Făcut sau devenit (mai) alb (1); înălbit2. 2. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. – V. albi.

ALBÍT2, -Ă, albiți, -te, adj. 1. Făcut sau devenit (mai) alb (1); înălbit2. 2. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. – V. albi.

ALBÍT1 s. n. Varietate de feldspat lăptos, verzui, roșiatic sau incolor, care se găsește în crăpăturile rocilor cristaline, în calcaruri și în unele roci eruptive și se întrebuințează ca fondant în ceramică.

ALBÍT2, -Ă, albiți, -te, adj. 1. (Despre părul oamenilor; p. ext. despre oameni) Cărunt. O bătrînă... cu pletele albite. ALECSANDRI, P. P. 204. 2. Fig. Strălucitor. Din sulițe, din coifuri, din armele albite... soarele... Lumina își răsfrînse pe steagul tricolor. ALEXANDRESCU, P. 144.

ALBÍT2, -Ă, albiți, -te, adj. 1. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. 2. Fig. Strălucitor. – V. albi.

ALBÍT1 s. n. Mineral lăptos, verzui, roșiatic sau incolor, folosit în industria ceramicii. – Fr. albite.

ALBÍT s.n. Mineral cu aspect lăptos, verzui, roșiatic sau incolor, întrebuințat ca fondant în ceramică. [< fr. albite, cf. germ. Albit].

ALBÍT s. n. plagioclaz, alumosilicat de sodiu, cu aspect lăptos, verzui, roșietic sau incolor, fondant în ceramică. (< fr. albite)

ALBÍT2 ~tă (~ți, ~te) (despre părul oamenilor) Care este cărunt. ~ de necazuri. /v. a albi

ALBÍT1 m. Mineral incolor, verzui sau roșiatic folosit în ceramică. /<fr. albite

albi [At: CORESI, ap. HEM 733 / Pzi: ~besc / E: alb] 1 vir A deveni (mai) alb (1). 2 vir A încărunți. 3 vir (Pex) A îmbătrâni. 4 vi A ieși în evidență datorită culorii albe (1). 5 vi (Fig) A străluci (bătând în alb (1). 6 vi (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) ochii după (sau la) A privi cu intensitate ceva. 7 vi (Pop; îae) A privi cu aviditate ceva. 8 vi (Pop; îae) A aștepta ceva în zadar. 9 vi (Înv) A se face ziuă. 10 vt A face să devină mai alb (1). 11 vt (Pop, îe) A ~ pânza A spăla și a usca la soare pânza albă nouă. 12-13 vtr (Înv) A (se) face demn de stimă. 14 vt A trata produsele textile cu agenți antioxidanți sau reducători pentru a le face mai albe (1), distrugând pigmenții naturali. 15 vt A colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb (1) intens. 16 vt A decolora (parțial sau total). 17 vt (Fig; a scoate peri albi șîe) A face pe cineva să îmbătrânească înainte de vreme printr-o purtare rea sau obositoare. 18 vr (Iuz) A se farda.

ALBÍ, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ A trata produsele textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai albe, distrugând pigmenții naturali. ♦ A colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb intens. ♦ A decolora, parțial sau total, un anumit produs. ♦ Intranz. A încărunți; p. ext. a îmbătrâni. 2. Intranz. A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe). ♦ Fig. A străluci. – Din alb.

ALBÍ, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ A trata produsele textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai hidrofile (mai albe), distrugând pigmenții naturali. ♦ A colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb intens. ♦ A decolora, parțial sau total, un anumit produs. ♦ Intranz. A încărunți; p. ext. a îmbătrâni. 2. Intranz. A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe). ♦ Fig. A străluci. – Din alb.

ALBÍ, albesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni (mai) alb. Pînzele să nu albească, Ci mai rău să înnegrească. TEODORESCU, P. P. 559. ◊ Refl. (În expr.) A se albi la față = a deveni palid, a păli. ♦ (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) A încărunți; fig. (numai despre oameni) A îmbătrîni. O trece și asta, că nu una am văzut eu de cînd am albit. DELAVRANCEA, S. 200. Mi-albește capul în vîrtejul lumii. VLAHUȚĂ, O. A. 82. ♦ Tranz. (Cu privire la pînză etc.) A face să fie alb, prin spălare sau prin diverse procedee chimice. Jos, fete albesc și bat rufe; – Lin zbîrnîie din depărtare, Subt scocul înalt, roata morii Și prăfuie mărgăritare. IOS1F, T. 135. Îi dete o chită de cînepă și-i spuse ca pînă-n seară s-o toarcă... să facă dintr-însa pînză, s-o albească și, cînd s-a întoarce,.. să i-o deie gata lucrată. MARIAN, O. II 183. Pînză albită = pînză căreia i s-a dat culoarea albă prin mijloace chimice. 2. A ieși în evidență, a se contura (datorită culorii albe); a străluci (bătînd în alb). Pe tapșanurile cu iarbă uscată albea omătul nou. SADOVEANU, F. J. 442. Pe o coastă, în lumina albastră a cerului de vară, albește satul. PĂUN-PINCIO, P. 116. De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ș-auzi mîndra glăsuire a pădurii de argint. EMINESCU, O. I 85. Pe coastele lor [ale munților] cîteva sate albesc ca niște grămezi de marmoră. ALECSANDRI, C. 188. ♦ Tranz. Fig. A lumina, a face să lucească. Ici-colo raze pălite de lună străbăteau printre nouri, albeau undele fugare și intrau iar în ascunzișul lor din văzduh. RUSSO, O. 114.

ALBÍ, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ Intranz. A încărunți; a îmbătrâni. 2. Intranz. A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe); a străluci. Prin frunze ascunsă albește o vale (MACEDONSKI). ♦ Tranz. Fig. A lumina. – Lat. *albire.

A SE ALBÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni alb; a căpăta culoare albă. 2) A pierde culoarea inițială sub acțiunea unor factori externi (soare, ploi). 3) fig. (ființe) A face să devină cărunt; a încărunți. /Din alb

A ALBÍ ~ésc 1. tranz. A face să se înălbească. 2. intranz. A se vedea alb (pe un fond închis); a bate în alb. /Din alb

arată toate definițiile

Intrare: albit (adj.)
albit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albit
  • albitul
  • albitu‑
  • albi
  • albita
plural
  • albiți
  • albiții
  • albite
  • albitele
genitiv-dativ singular
  • albit
  • albitului
  • albite
  • albitei
plural
  • albiți
  • albiților
  • albite
  • albitelor
vocativ singular
plural
Intrare: albit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albit
  • albitul
  • albitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • albit
  • albitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: albi (verb)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • albi
  • albire
  • albit
  • albitu‑
  • albind
  • albindu‑
singular plural
  • albește
  • albiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • albesc
(să)
  • albesc
  • albeam
  • albii
  • albisem
a II-a (tu)
  • albești
(să)
  • albești
  • albeai
  • albiși
  • albiseși
a III-a (el, ea)
  • albește
(să)
  • albească
  • albea
  • albi
  • albise
plural I (noi)
  • albim
(să)
  • albim
  • albeam
  • albirăm
  • albiserăm
  • albisem
a II-a (voi)
  • albiți
(să)
  • albiți
  • albeați
  • albirăți
  • albiserăți
  • albiseți
a III-a (ei, ele)
  • albesc
(să)
  • albească
  • albeau
  • albi
  • albiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

albit (adj.)

  • 1. Făcut sau devenit (mai) alb; înălbit.
    surse: DEX '09
  • 2. (Despre părul oamenilor) cărunt
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • O bătrînă... cu pletele albite. ALECSANDRI, P. P. 204.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Din sulițe, din coifuri, din armele albite... soarele... Lumina își răsfrînse pe steagul tricolor. ALEXANDRESCU, P. 144.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi albi
    surse: DEX '09 DLRM NODEX

albit (s.n.)

  • 1. Mineral lăptos, verzui, roșiatic, cu luciu sidefiu sau sticlos, folosit în industria ceramicii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

albi (verb)

  • 1. reflexiv intranzitiv tranzitiv A deveni sau a face să devină (mai) alb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX antonime: înnegri un exemplu
    exemple
    • Pînzele să nu albească, Ci mai rău să înnegrească. TEODORESCU, P. P. 559.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv expresie A se albi la față = a deveni palid.
      surse: DLRLC sinonime: păli (îngălbeni)
    • 1.2. A trata produsele textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai albe, distrugând pigmenții naturali.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Jos, fete albesc și bat rufe; – Lin zbîrnîie din depărtare, Subt scocul înalt, roata morii Și prăfuie mărgăritare. IOS1F, T. 135.
        surse: DLRLC
      • Îi dete o chită de cînepă și-i spuse ca pînă-n seară s-o toarcă... să facă dintr-însa pînză, s-o albească și, cînd s-a întoarce,.. să i-o deie gata lucrată. MARIAN, O. II 183.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. Pânză albită = pânză căreia i s-a dat culoarea albă prin mijloace chimice.
        surse: DLRLC
    • 1.3. A colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb intens.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. A decolora, parțial sau total, un anumit produs.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.5. intranzitiv A pierde culoarea inițială sub acțiunea unor factori externi (soare, ploi).
      surse: NODEX
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • O trece și asta, că nu una am văzut eu de cînd am albit. DELAVRANCEA, S. 200.
        surse: DLRLC
      • Mi-albește capul în vîrtejul lumii. VLAHUȚĂ, O. A. 82.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Pe o coastă, în lumina albastră a cerului de vară, albește satul. PĂUN-PINCIO, P. 116.
      surse: DLRLC
    • Pe coastele lor [ale munților] cîteva sate albesc ca niște grămezi de marmoră. ALECSANDRI, C. 188.
      surse: DLRLC
    • Prin frunze ascunsă albește o vale. MACEDONSKI.
      surse: DLRM
    • diferențiere A se vedea alb (pe un fond închis); a bate în alb.
      surse: NODEX
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Pe tăpșanurile cu iarbă uscată albea omătul nou. SADOVEANU, F. J. 442.
        surse: DLRLC
      • De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ș-auzi mîndra glăsuire a pădurii de argint. EMINESCU, O. I 85.
        surse: DLRLC
    • 2.2. tranzitiv figurat A face să lucească.
      surse: DLRLC sinonime: lumina un exemplu
      exemple
      • Ici-colo raze pălite de lună străbăteau printre nouri, albeau undele fugare și intrau iar în ascunzișul lor din văzduh. RUSSO, O. 114.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • alb
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • limba latină *albire
    surse: DLRM