albit¹ sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr albite] Mineral verzui, roșiatic sau lăptos, cu luciu sidefiu ori sticlos, folosit în ceramică.

ALBIT¹ sbst. Faptul de a (se) albi.

*ALBIT² sbst., *ALBITĂ sf. 💎 Specie de feldspat, alb, incolor, care se găsește în crăpăturile rocelor cristaline, în calcaruri și unele roce eruptive [fr.].

ALBIT¹ s. n. Varietate de feldspat lăptos, verzui, roșiatic sau incolor, care se găsește în crăpăturile rocilor cristaline, în calcaruri și în unele roci eruptive și se întrebuințează ca fondant în ceramică.

ALBIT¹ s. n. Mineral lăptos, verzui, roșiatic sau incolor, folosit în industria ceramicii. – Fr. albite.

ALBIT s.n. Mineral cu aspect lăptos, verzui, roșiatic sau incolor, întrebuințat ca fondant în ceramică. [< fr. albite, cf. germ. Albit].

ALBIT s. n. plagioclaz, alumosilicat de sodiu, cu aspect lăptos, verzui, roșietic sau incolor, fondant în ceramică. (< fr. albite)

ALBIT¹ m. Mineral incolor, verzui sau roșiatic folosit în ceramică. /<fr. albite

albit s. n.

albit s. n.

albit s. n.

albit, (engl.= albite) 1. (miner.), min. din grupa feldspaților – NaAlS3iO8 – cristalizat în s. triclinic, considerat termen extrem în seria plagioclazilor (Ab100 – An0 – Ab90 – An10) și termen sodic în seria feldspaților alcalini. Prezintă două modificații: a. de temperatură scăzută și a. de temperatură ridicată, cu punctul de transformare la 4500C. Este întâlnit în toate tipurile de roci, fiind frecvent în granite, sienite, spilite, ș. crist. de metamorfism scăzut, în unele corneene (adinole), în roci sedimentare de tipul graywacke și autigen în calcare sau argile; poate să apară secundar în depuneri pneumatolitice și metasomatice. Este utilizat în producerea ceramicii fine ca fondant și la prepararea glazurilor brute pentru porțelanuri; 2. (crist.), maclă polisintetică, descrisă după legea hemitropiei normale, în care indivizi paraleli se asociază după fața (010) sub forma unor lamele cu striații fine, după direcția de clivaj (001). Este caracteristică feldspaților plagioclazi din rocile magmatice intrusive și efuzive; este mai rar întâlnită în plagioclazii din ș. crist.

ALBIT (< fr. {i}) s. n. Feldspat plagioclaz sodic, de culoare albă, cenușie, verzuie cu luciu sidefos și duritate mare, întîlnit în rocile magmatice acide (granite, pegmatite), în cele metemorfazate (gnaise) și în unele calcare. Utilizat în ind. ceramicii fine ca fondant.