3 intrări

13 definiții

albinét sn [At: MARIAN, INS. 191 / Pl: ~uri, -e / E: albină + -et] Albinărie2 (1).

albinéț, ~eáță [At: DOSOFTEI, V. S. 2 0 2 / V: -ben-, -beneață / Pl: ~i, -e / E: alb + -ineț] 1 a Blond. 2 a Palid. 3 s (Pop) Varietate de grâu din Banat, cu bob mare și spic mustăcios.

ALBINÉȚ, -EÁȚĂ, albineți, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Reg.) Blond, bălai, albeț. 2. S. m. (Pop.) Numele unei varietăți de grâu din Banat. – Alb + suf. -ineț.

ALBINÉȚ, -EÁȚĂ, albineți, -e, adj. s. m. 1. Adj. (Reg.) Blond, bălai, albeț. 2. S. m. (Pop.) Numele unui varietăți de grâu din Banat. – Alb + suf. -ineț.

ALBINÉȚ1 s. m. (Pop.) Numele unui varietăți de grâu din Banat. – Din alb2 + suf. -in-eț.

ALBINÉȚ2, -EÁȚĂ, albineți, -e, adj. (Reg.) Blond, bălai. – Din alb2 + suf. -in-eț.

albinéț2 (soi de grâu) (reg.) s. m.

albinéț1 (reg.) adj. m., pl. albinéți; f. albineáță, pl. albinéțe

albinéț adj. m., s. m., pl. albinéți; f. sg. albineáță, pl. albinéțe

albineț a. 1. Mold. și Tr. albicios: că-i la față albineț POP.; 2. în special, despre grâul bănățean cu bobul mare și spicul mustăcios.

albinéț, -eáță adj., pl. f. ețe (d. alb cu crementu și sufixu in-eț). Mold. Trans. Alb la față (indiferent de culoarea păruluĭ).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

albinéț, albineață, (albeneț), adj. – (ref. la părul oamenilor) Blond. În Maramureș se mai folosește și galbân, alb, albu (ALRRM, 1969: 14). „Om frumos, alb la față” (Petrova). „Albeneț i se spune celui care se pomădează și e foarte blond” (Rona de Jos, cf. ALRRM, 1969). – Din alb + suf. -ineț (MDA).

albinéț, -eață, (albeneț), adj. – (ref. la părul oamenilor) Blond. În Maramureș se mai folosește și galbân, alb, albu (ALR 1969: 14). „Om frumos, alb la față” (Petrova). „Albeneț i se spune celui care se pomădează și e foarte blond” (Rona de Jos, cf. ALR). – Din alb + -ineț.

Intrare: albineț (adj.)
albineț adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albineț albinețul albineață albineața
plural albineți albineții albinețe albinețele
genitiv-dativ singular albineț albinețului albinețe albineței
plural albineți albineților albinețe albinețelor
vocativ singular
plural
Intrare: albineț (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albineț albinețul
plural albineți albineții
genitiv-dativ singular albineț albinețului
plural albineți albineților
vocativ singular
plural
Intrare: albinet
albinet
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.