albinare² sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: albina²] 1 (Mar) Alergare cu treburi ca o albină Si: albinat² (1). 2 (Ban) Înjghebare a unei situații Si: albinat¹ (2). 3 (Ban) Punere pe picioare încet, încet, după o boală lungă Si: albinat¹ (3). corectat(ă)

albinare¹ sf [At: MDA ms / Pl: ~ări / E: albina¹] (Olt) Luminare de ziuă Si: albinat¹. corectat(ă)

albinărie¹ sf [At: DA / P: ~ri-e / Pl: (rar) -ii / E: albinar + -ie] Apicultura.

albinărie² sf [At: MARIAN, O. I, 58 / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: albină + -ărie] 1 Mulțime (mare) de albine Si: albinăret, albinărime, albineț. 2 (Rar) Stupină.

ALBINĂRIE² sf. Ocupațiunea cu creșterea albinelor [albină].

ALBINĂRIE¹ sf. 1 🐙 col. ALBINĂ ¶ 2 Loc unde se cresc albine: mii și milioane de albine ieșind de prin albinării sboară de la o floare la alta (MAR.).

ALBINĂRIE, albinării, s. f. (Rar) Stupină, stupărie, prisacă. Mii... de albine... ieșind de prin albinării, zboară de la o floare la alta. MARIAN, O. I 58.

ALBINĂRIE, albinării, s. f. Stupină, stupărie, prisacă. – Din albină + suf. -ărie.

albinăríe f. (d. albină). Mare număr de albine. Albinărit, cultură de albine.

albinărie (rar) s. f., art. albinăria, g.-d. art. albinăriei; pl. albinării, art. albinăriile (desp. -ri-i-)

albinărie (rar) s. f., art. albinăria, g.-d. art. albinăriei; pl. albinării, art. albinăriile

albinărie s. f., art. albinăria, g.-d. art. albinăriei; pl. albinării, art. albinăriile

ALBINĂRIE s. 1. v. prisacă. 2. v. apicultură.

ALBINĂRIE s. 1. prisacă, stupărie, stupină, (rar) prisăcărie. (S-a dus la ~ să colecteze mierea.) 2. albinărit, apicultură, prisăcărie, prisăcărit, stupărie, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.)