opțiuni
  • info

10 definiții pentru stupină

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUPINĂ, stupine, s. f. Loc unde se cresc albinele, unde sunt amplasați stupii și toate instalațiile anexe; albinărie, prisacă, stupărie. – Stup + suf. -ină.

STUPINĂ, stupine, s. f. Loc unde se cresc albinele, unde sunt amplasați stupii și toate instalațiile anexe; albinărie, prisacă, stupărie. – Stup + suf. -ină.

stupină sf [At: PRAV. 175 / Pl: ~ne, (îrg) ~ni / E: stup1 + ină] 1 Loc unde sunt așezați stupii1 cu albine (și toate instalațiile anexe). 2 Totalitatea stupilor1 așezați pe acest loc. 3 Totalitatea albinelor din acești stupi1. 4 Stupii1 împreună cu albinele care se află în acest loc Si: prisacă, stupărie1 (4), (rar) albinărie2 (2), prisăcărie, (reg) pivniță, polată, stupar (2), stuparniță, stupinea (1).

STUPINĂ, stupini, s. f. 1. Prisacă. După masă se odihnea un ceas, două în stupină, alintat de zumzetul harnic al albinelor. REBREANU, I. 66. Ajunserăm la stupină. Dumbrava era plină de albine. BOLINTINEANU, O. 325. Vino, maică, și m-ascunde în grădină La stupină, Să nu cad la turci pe mînă. BIBICESCU, P. P. 268. 2. (Rar, popular) Tulpină sau trunchi de copac. Rari pomi că mi-au răsărit, vreo doi mari... din stupină. BIBICESCU, P. P. 253.

stupină f. loc înconjurat cu stuf unde se ține albina vara.

stupínă f., pl. e și ĭ (d. stup). Stupărie, prisaca, locu unde se țin stupiĭ vara.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stupină s. f., g.-d. art. stupinei; pl. stupine

stupină s. f., g.-d. art. stupinei; pl. stupine

stupină s. f., g.-d. art. stupinei; pl. stupine

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STUPINĂ s. v. prisacă.

STUPINĂ s. albinărie, prisacă, stupărie, (rar) prisăcărie. (S-a dus la ~ să colecteze mierea.)

Intrare: stupină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stupină
  • stupina
plural
  • stupine
  • stupinele
genitiv-dativ singular
  • stupine
  • stupinei
plural
  • stupine
  • stupinelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stupină, stupinesubstantiv feminin

  • 1. Loc unde se cresc albinele, unde sunt amplasați stupii și toate instalațiile anexe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: albinărie prisacă prisăcărie stupărie diminutive: stupiniță
    • format_quote După masă se odihnea un ceas, două în stupină, alintat de zumzetul harnic al albinelor. REBREANU, I. 66. DLRLC
    • format_quote Ajunserăm la stupină. Dumbrava era plină de albine. BOLINTINEANU, O. 325. DLRLC
    • format_quote Vino, maică, și m-ascunde în grădină La stupină, Să nu cad la turci pe mînă. BIBICESCU, P. P. 268. DLRLC
  • 2. rar popular Tulpină sau trunchi de copac. DLRLC
    • format_quote Rari pomi că mi-au răsărit, vreo doi mari... din stupină. BIBICESCU, P. P. 253. DLRLC
etimologie:
  • Stup + sufix -ină. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.