10 definiții pentru albeală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBEÁLĂ, (2) albeli, s. f. (Pop.) 1. Faptul de a (se) albi. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. – Albi + suf. -eală.

ALBEÁLĂ, (2) albeli, s. f. (Pop.) 1. Faptul de a (se) albi. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. – Albi + suf. -eală.

albea sf [At: CALENDARIU (1844), 68 / V: (reg) ~ba / Pl: ~eli, (înv) ~ele / E: albi + -eală] 1 Albire (1). 2 (Ccr) Culoare albă (42) Si: albeață (1), (rar) albețe, albiciune, albime, (îvr) albie2. 3 (Lpl) Cosmetice de culoare albă (42).

ALBEÁLĂ, (2) albeli și albele, s. f. (Rar) 1. Faptul de a albi; albire. După albeala vaselor se face smălțuirea. I. IONESCU, M. 437. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. Surda ostenești tu, babă, cu ale tale albeli, în deșert sînt și degeaba foițe și rumeneli. PANN, P. V. I 172. Vai, mîndruță, albă ești, Albă ești, frumoasă ești! Dar ești albă de albele. Roșie de rumenele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 439.

ALBEÁLĂ, (2) albeli, s. f. (Pop.) 1. Faptul de a (se) albi. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. – Din albi + suf. -eală.

albeală f. dres sau suliman alb: surda ostenești tu, babă, cu ale tale albeli PANN.

albeálă f., pl. elĭ (d. alb). Coloare albă. Dres (suliman) alb. V. alman.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albea (pop.) s. f., g.-d. art. albelii; (farduri) pl. albeli

albeálă s. f., g.-d. art. albélii; (cosmetice) pl. albéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALBEÁLĂ s. v. albire, înălbire.

Intrare: albeală
albeală1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albea
  • albeala
plural
  • albeli
  • albelile
genitiv-dativ singular
  • albeli
  • albelii
plural
  • albeli
  • albelilor
vocativ singular
plural
albeală2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albea
  • albeala
plural
  • albele
  • albelele
genitiv-dativ singular
  • albele
  • albelei
plural
  • albele
  • albelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albea, albelisubstantiv feminin

popular
  • 1. (numai) singular Faptul de a (se) albi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După albeala vaselor se face smălțuirea. I. IONESCU, M. 437. DLRLC
  • 2. concretizat Culoare albă. MDA2
  • 3. (la) plural Cosmetice de culoare albă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Surda ostenești tu, babă, cu ale tale albeli, în deșert sînt și degeaba foițe și rumeneli. PANN, P. V. I 172. DLRLC
    • format_quote Vai, mîndruță, albă ești, Albă ești, frumoasă ești! Dar ești albă de albele. Roșie de rumenele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 439. DLRLC
etimologie:
  • Albi + sufix -eală. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.