4 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBÉȚE s. f. v. albeață.

ALBÉȚE s. f. v. albeață.

ALBÉȚE s. f. v. albeață.

ALBÉȚE s. f. v. albeață.

albețe sf [At: PANN, P.V. II, 129/21 / Pl: ~ți / E: alb + -ețe] (Rar) Albeală (2).

ALBEÁȚĂ s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă; (rar) albime. 2. Leucom; (impr.) cataractă (2). [Var.: albéțe s. f.] – Alb + suf. -eață.

ALBEÁȚĂ s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă; (rar) albime. 2. Leucom; (impr.) cataractă (2). [Var.: albéțe s. f.] – Alb + suf. -eață.

ALBÉȚ, -EÁȚĂ, albeți, -e, adj., s. n. (Reg.) 1. Adj. Albineț. 2. S. n. Alburn. – Alb + suf. -eț.

ALBÉȚ, -EÁȚĂ, albeți, -e, adj., s. n. (Reg.) 1. Adj. Albineț. 2. S. n. Alburn. – Alb + suf. -eț.

albeață sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 203/8 / V: (reg) ~bață / Pl: ~ețe / E: alb + -eață] 1 Albeală (2). 2 (Med) Leucom. 3 (Med; imp) Cataractă. 4 (Fig) Orbire. 5 (Îe) A avea ~ A nu percepe bine lucrurile. 6 (Fig; îae) A judeca greșit. 7 (Reg) Sclerotică. 8 (Bot; reg) Cerențel (Geum urbanum). 9 (Bot; reg) Punga-babei (Pulicaria dysenterica).

albéț, ~eáță [At: LB / Pl: ~i, ~e / E: alb + -eț] (Reg) 1 a Albineț. 2 sn Alburn.

ALBEÁȚĂ, (1) albeți, s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă. Avea dinți sănătoși, de o albeață strălucitoare. DUMITRIU, N. 257. Fața ei ca luna plină, curată ca floarea de cireș și albă de o albeață prin care numai din cînd în cînd străbate, abia văzut, un fel de rumeneală. SLAVICI, O. II 23. Albeața iepelor – zicea el – îi slujea de fînar noaptea, la drum. CREANGĂ, P. 106. ♦ Fig. Lumină. Albeți neprihănite curgeau din cer. MACEDONSKI, O. I 80. 2. Pată albă, opacă, formată pe cornee; leucom, (impropriu) cataractă. Ochiul cu albeață îi lăcrima. PAS. L. I 7. – Variantă; (1) albéțe (PANN, P. V. II 129) s. f.

ALBÉȚ1, albețe, s. n. (Popular) Alburn.

ALBÉȚ1, -EÁȚĂ, albeți, -e, adj. Albineț.

ALBEÁȚĂ s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă. 2. Pată albă formată pe cornee; leucom; (impr.) cataractă. [Var.: (1) albéțe s. f.] – Din alb2 + suf. -eață.

ALBÉȚ2, -EÁȚĂ, albeți, -e, adj. (Reg.) Albineț2. – Din alb2 + suf. -eț.

ALBÉȚ1, albețe, s. n. (Reg.) Alburn. – Din alb2 + suf. -eț.

ALBEÁȚĂ f. 1) Culoare albă. ~a zăpezii. 2) Stare patologică constând în apariția pe cornela ochiului a unor pete albe; leucom. [G.-D. albeții; Sil. -bea-] /alb + suf. ~eață

albeață f. 1. însușirea lucrurilor albe; 2. pată albă ca o perdea care împiedică lumina ochiului (la om și la animale domestice). [Lat. ALBITIES].

albeț n. partea cea albă a lemnului dintre inima și scoarța unui arbore.

albeáță f., pl. ețĭ (d. alb). Calitatea de a fi alb: albeața zăpeziĭ. Pată albă care se formează une-orĭ pe lumina ochĭuluĭ și împedecă vederea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albeáță s. f., g.-d. art. albéții

albéț2 (reg.) s. n., pl. albéțe

albéț1 (reg.) adj. m., pl. albéți; f. albeáță, pl. albéțe

albeáță s. f., g.-d. art. albéții; (lumină) pl. albéți

arată toate definițiile

Intrare: albețe
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albețe
  • albețea
plural
  • albeți
  • albețile
genitiv-dativ singular
  • albeți
  • albeții
plural
  • albeți
  • albeților
vocativ singular
plural
Intrare: albeață
albeață substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albeață
  • albeața
plural
genitiv-dativ singular
  • albeți
  • albeții
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albețe
  • albețea
plural
genitiv-dativ singular
  • albețe
  • albeței
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albețe
  • albețea
plural
  • albeți
  • albețile
genitiv-dativ singular
  • albeți
  • albeții
plural
  • albeți
  • albeților
vocativ singular
plural
Intrare: albeț (adj.)
albeț1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albeț
  • albețul
  • albețu‑
  • albeață
  • albeața
plural
  • albeți
  • albeții
  • albețe
  • albețele
genitiv-dativ singular
  • albeț
  • albețului
  • albețe
  • albeței
plural
  • albeți
  • albeților
  • albețe
  • albețelor
vocativ singular
plural
Intrare: albeț (s.n.)
albeț2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albeț
  • albețul
  • albețu‑
plural
  • albețe
  • albețele
genitiv-dativ singular
  • albeț
  • albețului
plural
  • albețe
  • albețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

albeață albețe (2)

  • 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: albiciune albime 3 exemple
    exemple
    • Avea dinți sănătoși, de o albeață strălucitoare. DUMITRIU, N. 257.
      surse: DLRLC
    • Fața ei ca luna plină, curată ca floarea de cireș și albă de o albeață prin care numai din cînd în cînd străbate, abia văzut, un fel de rumeneală. SLAVICI, O. II 23.
      surse: DLRLC
    • Albeața iepelor – zicea el – îi slujea de fînar noaptea, la drum. CREANGĂ, P. 106.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ochiul cu albeață îi lăcrima. PAS. L. I 7.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Alb + sufix -eață.
    surse: DEX '98 DEX '09

albeț (adj.)

etimologie:

  • Alb + sufix -eț.
    surse: DEX '98 DEX '09

albeț (s.n.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Alb + sufix -eț.
    surse: DEX '98 DEX '09