ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru; albăstrui. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Albastru + suf. -iu.

ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru; albăstrui. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Albastru + suf. -iu.

ALBĂSTRÍU², -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru. Omătul părea albăstriu și se întindea, proaspăt și nepătat, pretutindeni. SADOVEANU, O. III 545.

ALBĂSTRÍU¹ s. n. Culoare albăstrie. Munții... se amestecă la hotarele țării cu albăstriul cerului. DELAVRANCEA, T. 116.

ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Din albastru² + suf. -iu.

albăstríu adj. m., f. albăstríe; pl. m. și f. albăstríi

albăstríu adj. m., f. albăstríe; pl. m. și f. albăstríi

albăstríu, -ie [At: NEGRUZZI, S. II, 86 / Pl: ~ii, -ie / E: albastru + -iu] 1-2 sf, a (Culoare ) care bate în albastru (15) Si: albăstrui (1-2).

ALBĂSTRÍU adj. v. albăstrui.

ALBĂSTRÍU ~íe (~íi) Care bate în albastru. /albastru + suf. ~iu

albăstrúĭ (vest) și -íŭ (est) adj. Cam albastru.

ALBĂSTRÍU adj. albăstrui, (rar) safiríu, (reg.) mieríu, miéru, (Mold.) sinilíu. (Șal, cer ~.)

stea albăstrie expr. (iron.) 1. lucrător al Securității. 2. poliția politică comunistă.