opțiuni

2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru; albăstrui. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Albastru + suf. -iu.

ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru; albăstrui. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Albastru + suf. -iu.

albăstriu, ~ie [At: NEGRUZZI, S. II, 86 / Pl: ~ii, ~ie / E: albastru + -iu] 1-2 sf, a (Culoare) care bate în albastru (15) Si: albăstrui (1-2).

ALBĂSTRÍU1 s. n. Culoare albăstrie. Munții... se amestecă la hotarele țării cu albăstriul cerului. DELAVRANCEA, T. 116.

ALBĂSTRÍU2, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru. Omătul părea albăstriu și se întindea, proaspăt și nepătat, pretutindeni. SADOVEANU, O. III 545.

ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Din albastru2 + suf. -iu.

ALBĂSTRÍU ~íe (~íi) Care bate în albastru. /albastru + suf. ~iu

albăstrúĭ (vest) și -íŭ (est) adj. Cam albastru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albăstríu adj. m., f. albăstríe; pl. m. și f. albăstríi

albăstríu adj. m., f. albăstríe; pl. m. și f. albăstríi

albăstriu


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBĂSTRÍU adj. v. albăstrui.

ALBĂSTRIU adj. albăstrui, (rar) safiriu, (reg.) mieriu, mieru, (Mold.) siniliu. (Șal, cer ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

stea albăstrie expr. (iron.) 1. lucrător al Securității. 2. poliția politică comunistă.

Intrare: albăstriu (adj.)
albăstriu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstriu
  • albăstriul
  • albăstriu‑
  • albăstrie
  • albăstria
plural
  • albăstrii
  • albăstriii
  • albăstrii
  • albăstriile
genitiv-dativ singular
  • albăstriu
  • albăstriului
  • albăstrii
  • albăstriei
plural
  • albăstrii
  • albăstriilor
  • albăstrii
  • albăstriilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: albăstriu (s.n.)
albăstriu2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstriu
  • albăstriul
  • albăstriu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • albăstriu
  • albăstriului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

albăstriu (adj.)

  • 1. Care bate în albastru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: albăstrui un exemplu
    exemple
    • Omătul părea albăstriu și se întindea, proaspăt și nepătat, pretutindeni. SADOVEANU, O. III 545.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Albastru + sufix -iu.
    surse: DEX '98 DEX '09

albăstriu (s.n.)

  • 1. Culoare care bate în albastru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Munții... se amestecă la hotarele țării cu albăstriul cerului. DELAVRANCEA, T. 116.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Albastru + sufix -iu.
    surse: DEX '98 DEX '09