12 definiții pentru albăstrime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albăstríme sf [At: ALECSANDRI, P. IV, 122 / Pl: ~mi / E: albastru + -ime] 1 Întindere de culoare albastră (2). 2 Spațiu albastru (2). 3 Calitatea de a fi albastru. 4 Culoare albastră (15). 5 (Iuz; prt) Termen pentru oamenii îmbrăcați în haine orășenești (albastre). 6 (Iuz; prt; pex) Ciocoime.

ALBĂSTRÍME, (2) albăstrimi, s. f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastră. 2. Întindere de culoare albastră; spațiu albastru. 3. (Înv., peior.) Termen cu care țăranii numeau uneori pe cei îmbrăcați orășenește; p. ext. ciocoime. – Albastru + suf. -ime.

ALBĂSTRÍME, (2) albăstrimi, s. f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastră. 2. Întindere de culoare albastră; spațiu albastru. 3. (Înv., peior.) Termen cu care țăranii numeau uneori pe cei îmbrăcați orășenește; p. ext. ciocoime. – Albastru + suf. -ime.

ALBĂSTRÍME, (2) albăstrimi, s. f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastră. 2. Întindere de culoare albastră (ca a cerului sau a mării), spațiu albastru. Pier valuri de zbucium în mări de-albăstrimi: Viorile mîine suna-vor mai bine. DEȘLIU, G. 38. Cu mîna streșină, căuta să străbată cu ochii albăstrimile. CAMILAR, T. 107. ◊ Fig. Avem atîta soare Și-atîtea limpezimi, Și-atîta albăstrime de povestit pe strună. DEȘLIU, G. 22. 3. (Cu sens colectiv; peiorativ) Termen cu care oamenii de la țară numesc uneori pe cei îmbrăcați orășenește; ciocoime. ♦ (Prin restricție) Partidul conservator (al boierilor de odinioară). Discuțiile s-au încins despre politica conservatorilor... Nenea Christodor... dovedește, bob numărat, că arenzile au scăzut de cînd cu venirea albăstrimii la putere. DELAVRANCEA, S. 144.

ALBĂSTRÍME, (2) albăstrimi, s. f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastră. 2. Întindere de culoare albastră; spațiu albastru. 3. (Înv., peior.) Termen cu care țăranii numeau uneori pe cei îmbrăcați orășenește; (prin restricție) ciocoime. ♦ Partidul conservator (al boierilor). – Din albastru2 + suf. -ime.

ALBĂSTRÍME f. 1) Culoare a spectrului solar care se află între violet și verde; albastru. 2) Întindere de culoare albastră; spațiu albastru. ~ea mării. 3) fig. înv. Oameni îmbrăcați orășenește. /albastru + suf. ~ime

albăstrime f. 1. față albastră: sub cer albastru a mării albăstrime AL.; 2. ciocoime, burghezi sau nobili (îmbrăcați în albastre), în opozițiune cu țăranii.

albăstríme f., pl. ĭ. Iron. Totalitatea locuitorilor de oraș, îmbrăcațĭ în albastru (închis), în opoz. cu țărănime. V. cĭocoĭ, cĭofligar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albăstríme s. f., g.-d. art. albăstrímii; (ceruri) pl. albăstrími

albăstríme s. f., g.-d. art. albăstrímii; (ceruri) pl. albăstrími


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBĂSTRÍME s. v. seninătate.

ALBĂSTRIME s. albastru, azur, claritate, limpezime, senin, seninătate, (rar) limpeziș, (înv. și reg.) seninat, (reg.) vineție, (Mold. și Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ cerului.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

albăstríme s.f. (înv.) ciocoime

Intrare: albăstrime
albăstrime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstrime
  • albăstrimea
plural
  • albăstrimi
  • albăstrimile
genitiv-dativ singular
  • albăstrimi
  • albăstrimii
plural
  • albăstrimi
  • albăstrimilor
vocativ singular
plural

albăstrime

  • 1. (numai) singular Calitatea de a fi albastru; culoare albastră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Întindere de culoare albastră; spațiu albastru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Pier valuri de zbucium în mări de-albăstrimi: Viorile mîine suna-vor mai bine. DEȘLIU, G. 38.
      surse: DLRLC
    • Cu mîna streșină, căuta să străbată cu ochii albăstrimile. CAMILAR, T. 107.
      surse: DLRLC
    • figurat Avem atîta soare Și-atîtea limpezimi, Și-atîta albăstrime de povestit pe strună. DEȘLIU, G. 22.
      surse: DLRLC
  • 3. (numai) singular învechit peiorativ Termen cu care țăranii numeau uneori pe cei îmbrăcați orășenește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.2. prin restricție Partidul conservator (al boierilor de odinioară).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Discuțiile s-au încins despre politica conservatorilor... Nenea Christodor... dovedește, bob numărat, că arenzile au scăzut de cînd cu venirea albăstrimii la putere. DELAVRANCEA, S. 144.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Albastru + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09