8 definiții pentru albăstrel

ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). - Albastru + suf. -el.

ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus).Albastru + suf. -el.

ALBĂSTRÉL, -EÁ, albăstrei, -ele, adj. Diminutiv al lui albastru (1). Mii de flăcări albăstrele Se văd tainic fluturînd. ALECSANDRI, P. I 49. Îi da postav albăstrel, Ca să se mîndrească-n el. ALECSANDRI, P. P. 176.

ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj. Diminutiv al lui albastru2.

albăstrél (rar) adj. m., pl. albăstréi; f. albăstreá/albăstrícă, pl. albăstréle

albăstrél adj. m., pl. albăstréi; f. sg. albăstreá/albăstrícă, pl. albăstréle

albăstrél, -éa a [At: ALECSANDRI, P. III, 85 / PI: -ei, -e / E: albastru + -el] 1-2 (Șhp) Albastru (1).

ALBĂSTRÍCĂ s. v. albăstrea.

Intrare: albăstrel
albăstrel adjectiv
adjectiv (A71)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albăstrel albăstrelul albăstrea, albăstri albăstreaua, albăstrica
plural albăstrei albăstreii albăstrele albăstrelele
genitiv-dativ singular albăstrel albăstrelului albăstrele albăstrelei
plural albăstrei albăstreilor albăstrele albăstrelelor
vocativ singular
plural