2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALARMÁRE, alarmări, s. f. Acțiunea de a (se) alarma și rezultatul ei. – V. alarma.

ALARMÁRE, alarmări, s. f. Acțiunea de a (se) alarma și rezultatul ei. – V. alarma.

alarmare sf [At: VLAHUȚĂ, D. 329 / Pl: ~mări / E: alarma] 1 Chemare la arme. 2 Strângere a trupei pe locul de adunare, cu echipamentul și muniția de război. 3 Neliniștire. 4 Înfricoșare.

ALARMÁRE, alarmări, s. f. Acțiunea de a (se) alarma și rezultatul ei; alarmă. V. panică. O clipă de distracție, uitarea unui nume îi dădeau fiori de spaimă și toată figura lui lua o expresie de neliniște și de alarmare, ca-n fața unei mari primejdii. VLAHUTA, O. A. III 195.

ALARMÁRE, alarmări, s. f. Acțiunea de a (se) alarma.

ALARMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) alarma. [< alarma].

ALÁRMÁ, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) îngrijora. ♦ Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer.

alarmá [At: VLAHUȚĂ, D. 228 / Pzi: ~méz / E: fr (s')alarmer] 1 vt A da alarma. 2-3 vtr (Fig) A (se) neliniști. 4-5 vtr A (se) înfricoșa.

ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) îngrijora. ♦ Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer.

ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. A se neliniști, a se speria, a se lăsa cuprins de panică (față de amenințarea unei primejdii). În fond, a urmat el... nu trebuie să se alarmeze nimeni. SADOVEANU; N. F. 175. ◊ Tranz. Închipuirea lui îi înfățișează primejdii, tablouri fioroase, al căror aspect îi alarmează conștiința. VLAHUTĂ, O. A. III 137.

ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) speria. ♦ Tranz. A pune în stare de atenție mare, de pregătiri. A alarmat tabăra.Fr. alarmer.

ALARMÁ vb. I. 1. refl., tr. A (se) neliniști. ♦ A (se) înfricoșa; a (se) speria. 2. tr. A da alarma; a pune în stare de alarmă. [< fr. alarmer].

ALARMÁ vb. I. tr., refl. a (se) înfricoșa; a (se) alerta. II. tr. a da alarma, a pune în stare de alarmă (1). (< fr. alarmer)

A SE ALARMÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de alarmă; a se neliniști; a se alerta. /<fr. alarmer

A ALARMÁ ~éz tranz. 1) A face să se alarmeze; a alerta. 2) A pune în stare de alarmă; a da alarma. /<fr. alarmer

*alarméz v. tr. (fr. alarmer). Umplu de alarmă, de îngrijorare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alarmare s. f., g.-d. art. alarmării; pl. alarmări

alarmáre s. f., g.-d. art. alarmării; pl. alarmări

alarma (a ~) vb., ind. prez. 3 alarmea

alarmá vb., ind. prez. 1 sg. alarméz, 3 sg. și pl. alarmeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALARMA vb. a (se) frămînta, a (se) intriga, a (se) îngrijora, a (se) neliniști, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întîrzierea lui.)

A (se) alarma ≠ a (se) calma, a (se) astâmpăra, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli

Intrare: alarmare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alarmare
  • alarmarea
plural
  • alarmări
  • alarmările
genitiv-dativ singular
  • alarmări
  • alarmării
plural
  • alarmări
  • alarmărilor
vocativ singular
plural
Intrare: alarma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alarma
  • alarmare
  • alarmat
  • alarmatu‑
  • alarmând
  • alarmându‑
singular plural
  • alarmea
  • alarmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alarmez
(să)
  • alarmez
  • alarmam
  • alarmai
  • alarmasem
a II-a (tu)
  • alarmezi
(să)
  • alarmezi
  • alarmai
  • alarmași
  • alarmaseși
a III-a (el, ea)
  • alarmea
(să)
  • alarmeze
  • alarma
  • alarmă
  • alarmase
plural I (noi)
  • alarmăm
(să)
  • alarmăm
  • alarmam
  • alarmarăm
  • alarmaserăm
  • alarmasem
a II-a (voi)
  • alarmați
(să)
  • alarmați
  • alarmați
  • alarmarăți
  • alarmaserăți
  • alarmaseți
a III-a (ei, ele)
  • alarmea
(să)
  • alarmeze
  • alarmau
  • alarma
  • alarmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alarmare, alarmărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) alarma și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: liniștire
    • format_quote O clipă de distracție, uitarea unui nume îi dădeau fiori de spaimă și toată figura lui lua o expresie de neliniște și de alarmare, ca-n fața unei mari primejdii. VLAHUTA, O. A. III 195. DLRLC
    • 1.1. Chemare la arme. MDA2
    • 1.2. Strângere a trupei pe locul de adunare, cu echipamentul și muniția de război. MDA2
    • 1.3. Neliniștire. MDA2
      sinonime: neliniștire
    • 1.4. Înfricoșare. MDA2
      sinonime: înfricoșare
etimologie:
  • vezi alarma DEX '09 MDA2 DEX '98 DN

alarma, alarmezverb

  • 1. A (se) neliniști, a (se) îngrijora. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În fond, a urmat el... nu trebuie să se alarmeze nimeni. SADOVEANU; N. F. 175. DLRLC
    • format_quote Închipuirea lui îi înfățișează primejdii, tablouri fioroase, al căror aspect îi alarmează conștiința. VLAHUTĂ, O. A. III 137. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM DN
      sinonime: alerta
      • format_quote A alarmat tabăra. DLRM
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.