2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALÁN, -Ă, alani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Triburi de origine sarmată, care locuiau în sec. II și I î. H. în regiunea Mării Negre și în nordul Caucazului și care, împinși de huni, au ajuns în sec. V, împreună cu vandalii, până în Spania și Africa; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține alanilor (1), referitor la alani. – Din lat. alani.

alani smp [At: DEX2 / E: lat alani] Triburi de origine sarmată, care locuiau în secolele al II-lea și I a. C. în regiunea Mării Negre și în nordul Caucazului și care, împinși de huni, au ajuns, în sec. V, împreună cu vandalii, până în Spania și Africa.

ALÁNI s. m. pl. Triburi de origine sarmată, care locuiau în secolele al II-lea și I î. Hr. în regiunea Mării Negre și în nordul Caucazului și care, împinși de huni, au ajuns în secolul al V-lea, împreună cu vandalii, până în Spania și Africa. – Din lat. alani.

Alani pl. popor barbar, care pustii Galia în sec. V., se contopi apoi cu Vandalii și fu nimicit în Spania de Vizigoți.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alán adj. m., s. m., pl. aláni; adj. f., s. f. alánă, pl. aláne

Intrare: alan (adj.)
alan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alan
  • alanul
  • alanu‑
  • ala
  • alana
plural
  • alani
  • alanii
  • alane
  • alanele
genitiv-dativ singular
  • alan
  • alanului
  • alane
  • alanei
plural
  • alani
  • alanilor
  • alane
  • alanelor
vocativ singular
plural
Intrare: alan (s.m.)
alan2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alan
  • alanul
  • alanu‑
plural
  • alani
  • alanii
genitiv-dativ singular
  • alan
  • alanului
plural
  • alani
  • alanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alan (adj.)

  • 1. Care aparține alanilor, referitor la alani.
    surse: DEX '09

etimologie:

alan, -ă (persoană) alan alană

  • 1. (la) plural Triburi de origine sarmată, care locuiau în secolele II și I î. H. în regiunea Mării Negre și în nordul Caucazului și care, împinși de huni, au ajuns în secolul V, împreună cu vandalii, până în Spania și Africa.
    surse: DEX '09
    • 1.1. (la) singular Persoană care făcea parte din aceste triburi.
      surse: DEX '09

etimologie: