2 intrări

6 definiții

ALÁN, -Ă, alani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Triburi de origine sarmată, care locuiau în sec. II și I î. H. în regiunea Mării Negre și în nordul Caucazului și care, împinși de huni, au ajuns în sec. V, împreună cu vandalii, până în Spania și Africa; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține alanilor (1), referitor la alani. – Din lat. alani.

alán adj. m., s. m., pl. aláni; adj. f., s. f. alánă, pl. aláne

aláni smp [At: DEX2 / E: lat alani] Triburi de origine sarmată, care locuiau în secolele al Il-lea și I a. C. în regiunea Mării Negre și în nordul Caucazului și care, împinși de huni, au ajuns, în sec. V, împreună cu vandalii, până în Spania și Africa.

ALÁNI s. m. pl. Triburi de origine sarmată, care locuiau în secolele al II-lea și I î. Hr. în regiunea Mării Negre și în nordul Caucazului și care, împinși de huni, au ajuns în secolul al V-lea, împreună cu vandalii, până în Spania și Africa. – Din lat. alani.

Alani pl. popor barbar, care pustii Galia în sec. V., se contopi apoi cu Vandalii și fu nimicit în Spania de Vizigoți.

Intrare: alan (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alan alanul
plural alani alanii
genitiv-dativ singular alan alanului
plural alani alanilor
vocativ singular
plural
Intrare: alan (adj.)
alan adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alan alanul ala alana
plural alani alanii alane alanele
genitiv-dativ singular alan alanului alane alanei
plural alani alanilor alane alanelor
vocativ singular
plural