6 definiții pentru alan (s.m.)

aláni smp [At: DEX2 / E: lat alani] Triburi de origine sarmată, care locuiau în secolele al Il-lea și I a. C. în regiunea Mării Negre și în nordul Caucazului și care, împinși de huni, au ajuns, în sec. V, împreună cu vandalii, până în Spania și Africa.

ALÁN, -Ă, alani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Triburi de origine sarmată, care locuiau în sec. II și I î. H. în regiunea Mării Negre și în nordul Caucazului și care, împinși de huni, au ajuns în sec. V, împreună cu vandalii, până în Spania și Africa; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține alanilor (1), referitor la alani. – Din lat. alani.

ALÁNI s. m. pl. Triburi de origine sarmată, care locuiau în secolele al II-lea și I î. Hr. în regiunea Mării Negre și în nordul Caucazului și care, împinși de huni, au ajuns în secolul al V-lea, împreună cu vandalii, până în Spania și Africa. – Din lat. alani.

alán adj. m., s. m., pl. aláni; adj. f., s. f. alánă, pl. aláne

Alani pl. popor barbar, care pustii Galia în sec. V., se contopi apoi cu Vandalii și fu nimicit în Spania de Vizigoți.

Intrare: alan (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alan alanul
plural alani alanii
genitiv-dativ singular alan alanului
plural alani alanilor
vocativ singular
plural